Iarba grasă – buruiana-minune
Iarba grasă (Portulaca oleracea) este o plantă din familia Portulacaceae, care crește atât în zonele calde cât și reci ale globului, ca plantă spontană sau cultivată în Europa, America și Asia.
Numele științific al acestei plante provine din latinescul „potare” și nu este de mirare că planta a fost privită încă din antichitate ca un fel de „lapte vegetal” foarte nutritiv. În România este supranumită și grașiță, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului și a fost folosită ca plantă medicinală încă din vremea geto-dacilor sub numele de lax. Iarba grasă are o tulpină cărnoasă, târâtoare, de formă cilindrică, iar frunzele spatulate, au forma unor lacrimi suculente, îngustate spre bază. La rupere, planta secretă un lichid clar, puțin vâscos, asemănător cu sucul de aloe vera. Florile sunt de culoare galben portocaliu sau roșiatice, care se deschid în timpul dimineții și se închid după amiază. Fructul este o capsulă cu numeroase semințe mici de culoare cenușie. Într-un gram intră 2400 de semințe. O sămânță își păstrează proprietățile germinative 3-4 ani. Până acum câțiva ani, iarba grasă era considerată o simplă buruiană care crește peste tot, aceasta poate apărea chiar și în crăpăturile din trotuar, iar fermierii nu sunt încântați de prezența sa, deoarece le afectează culturile. Datorită conținutului său nutrițional, iarba grasă este utilizată atât ca aliment cât și ca medicament pentru unele boli. Iarba grasă este bogată în vitaminele A, B și C, minerale precum potasiu, magneziu, calciu, fier, zinc și seleniu, în plus este printre plantele cu cel mai ridicat conținut de acizi grași esențiali omega 3, care se găsesc în semințele sale. Mai conține cantități generoase de mucilagiu (fibre), flavonoide, fitoestrogeni și acizi organici, cum ar fi acidul citric și acidul malic, totodată unul dintre componentele sale principale este melatonina, hormonul care reglează ciclul veghe-somn. În tratamentele naturiste, se consideră că frunzele ierbii grase au aceleași proprietăți ca și aloe vera. Vegetarienii sau persoanele cărora nu le place peștele sunt încântați să consume această plantă cu gust acrișor ce se aseamănă cu gustul de lămâie. Iarba grasă este consumată ca și aliment sub formă de salată, iar ca medicament sub formă de ceai sau infuzie. Principalele beneficii pentru sănătate oferite de iarba grasă sunt prezentate în următoarele rânduri. Este antiinflamatoare – datorită conținutului de mucilagiu, acizi grași, Omega 3 și minerale, această plantă ajută la ameliorarea durerii și a disconfortului de la nivelul aparatului digestiv și urinar. Este antiseptică – iarba grasă are proprietăți antimicrobiene foarte eficiente. Este antioxidantă – vitaminele C și E, flavonoidele, alcaloizii, beta-carotenul și glutationul luptă împotriva radicalilor liberi și previn îmbătrânirea. Este foarte hrănitoare – datorită conținutului de nutrienți și acizi grași omega 3, iarba grasă hrănește organismul la nivel celular, astfel se îmbunătățește sănătatea pielii, părului, unghiilor, articulațiilor etc. Este diuretică – consumul de iarbă grasă este un remediu excelent împotriva retenției de apă din organism. Îmbunătățește digestia – datorită conținutului de mucilagiu, iarba grasă are un efect emolient asupra organismului, în plus, datorită nivelului ridicat de fibre, combate constipația și previne paraziții intestinali. Reduce glicemia – iarba grasă scade în mod natural glicemia, prevenind diabetul, obezitatea și rezistența la insulină. Protejează sistemul cardiovascular – uimitoarele beneficii oferite de iarba grasă vizează și inima, astfel că îmbunătățește circulația, reglează tensiunea arterială și previne aritmia. Protejează stomacul – conținutul de mucilagiu protejează mucoasa organelor interne și previne gastrita și ulcerul. În China, iarba grasă este folosită ca plantă medicinală de mii de ani, atât pentru uz intern, cât și extern. Sucul acestei plante este indicat în boli renale și digestive, ateroscleroză, dereglări hepatice, diabet, scăderea tensiunii arteriale, afecțiuni oculare și spasme musculare. Semințele sunt folosite sub formă de ceai în caz de balonări, tulburări de somn, dureri de articulații, scăderea febrei. Pentru eficiența ei în sănătate, iarba grasă se recomandă să se cultive sau să se culeagă din zone necontaminate pentru a o putea consuma precum o legumă. Astfel, ea se poate adăuga în mîncăruri călite, salate, supe, sosuri sau tocănițe în același mod în care se folosește năsturelul sau spanacul. Datorită conținutului important de mucilagiu, iarba grasă oferă o textură cremoasă preparatelor culinare, astfel că poate înlocui cu succes brânza sau smântâna. Există două modalități principale de preparare, una foarte rapidă la foc mare întâlnită în bucătăria asiatică, iar cealaltă în bucătăria mexicană sub formă de tocăniță. Modul de preparare rapid se referă la călirea variată, în funcție de diferitele tehnici regionale chinezești. Este foarte potrivită pentru rețete care folosesc spanac sau legume similare. Iarba grasă, având o textură suculentă, se combină foarte bine cu boabe fermentate de fasole neagră având un gust astringent și cu sos de pește, ușor acid. În bucătăria mexicană, mâncărurile cu iarbă grasă sunt foarte delicioase. Folosită în tocană cu carne, ardei iute și ceapă, la fel ca în aproape toate mâncărurile mexicane cu carne, iarba grasă devine ușor mucilaginoasă, având un efect asemănător cu acel al bamelor tinere puse în mâncare, putând substitui chiar bamele. Portulaca se găsește, de asemenea, în multe bucătării din lume. Măncarea turcească „semizotu domatesli” este un preparat cu roșii și iarbă grasă înăbușite. Este pe același specific cu fasolea verde grecească „fasolakia”. Grecii gătesc iarbă grasă uneori cu lămâie și cartofi, sumac și cimbru, aceasta fiind o combinație destul de inspirată.
Iarba grasă poate fi ușor confundată cu laptele-cucului (Euphoria maculata), care este extrem de toxic. Laptele-cucului are tulpini subțiri, frunzele mai mici, nesuculente și la rupere secretă un lichid alb-crem care este toxic.
Iarba grasă, considerată la un moment dat leguma omului sărac, pentru unii fiind doar o buruiană nedorită și greu de eliminat, în ultimii ani, beneficiile acestei plante au fost redescoperite și tot mai mulți oameni rămân surprinși de calitatea hrănitoare a plantei.
Din buruiană, iarba grasă a devenit o super legumă care și-a făcut loc atât în meniul zilnic al oamenilor interesați să se hrănească sănătos, cât și în cele mai extravagante restaurante, sau în dietele și curele de slăbire recomandate de nutriționiștii din toată lumea.
Sănătate maximă! Iulia Romedea
