Învierea Domnului – învierea sufletelor noastre
Apropierea marii sărbători de Paşte mă duce cu gândul la primăverile anilor ce au trecut şi la felul în care am trăit şi simțit această bucurie, împreună cu familia ori cu colegii mei. Adunându-mi gândurile, acum, la mijlocul clasei a IX-a de liceu, realizez că Paştele nu e doar o sarbătoare de trei zile începând cu duminica. Paştele e un drum spre un scop, un parcurs pe care-l refacem în fiecare an cu speranţa bucuriei dar şi cu bucuria speranţei. Finalul e inclus în acest drum, îl avem în minte, vedem în depărtare lumina pe care ne dorim s-o primim şi s-o împărtăşim.
Până la momentul primirii luminii calde a Învierii, traversăm perioada postului, perioadă cu mai multe semnificaţii în viaţa noastră. O latură concretă a postului este restrângerea gamei de alimente consumate la produsele de origine vegetală şi reconsiderarea respectului pentru o viaţă ordonată, a unei atitudini corecte, echilibrate, respectuoase, fară excese, cu speranţa că aceasta va fi pe placul lui Dumnezeu şi implicit, pe placul celor din jur.
Probabil dacă aş întreba pe cineva cunoscut sau chiar pe o persoană pe care o întâlnesc prima oară despre trăsăturile Postului Mare, mi-ar răspunde ceva asemănător cu cele de mai sus.
Cred, însă, că Dumnezeu aşteaptă şi altceva de la noi. Ştim că nu toată lumea ţine post. Unele persoane ţin un post parţial (dacă ne referim la postul alimentar), de exemplu prima şi ultima săptămână din cele şapte. Aceste autoimpuneri diferite ne arată că laturile concrete ale postului sunt lăsate ca o opţiune personală a fiecarui creştin. La slujba bucuriei Învierii Domnului Iisus Hristos, preotul ne aduce şi alte vești bune, una fiind aceea că sunt bine primiţi şi creştinii care au postit şi cei care n-au postit. Sunt aşteptaţi şi încurajaţi să nu se teamă, cei care au ajuns în ceasul dintâi dar şi cei care abia în ceasul al 12-lea şi-au deschis inima să primească bucuria Învierii.
Astfel, dincolo de reguli şi limitări, Dumnezeu aşteaptă de la noi IUBIREA. Postul Mare are menirea să ne încetinească, pentru o scurtă vreme, goana pentru existența zilnică sau pentru palmaresul realizărilor personale. Postul Mare ne ajută să privim în jurul nostru mergând la pas. În pas domol putem admiră frumuseţile simple şi durabile ale naturii, ne putem bucura de mugurii copacilor, de ghiocei, de păsărelele cu aripi colorate, aducând din nou trilurile lor pe pământ românesc.
În drumul nostru prin săptămânile de post, frumuseţile naturii cunosc o expansiune treptată, de la gingaşele zambile până la multitudinea de flori care ne bucură privirile în Sărbătoarea de Florii. Florile primite, dăruite sau doar admirate sunt mesageri ai iubirii. Dumnezeu ne reaminteşte prin ele că iubirea nu este opțională aşa cum este latura alimentară a postului. Iubirea este suflarea divină ce ne menţine vii şi este punctul nostru de sprijin şi regăsire atunci când din diverse motive ne-am simţit înstrăinaţi.
Florile rămân un filon central al Postului Mare şi un mijloc de comunicare cu Dumnezeu, dar şi cu semenii noștri. Prin primirea sau dăruirea lor, menţinem aprinsă lumina iubirii, cu derivatele sale: milostivirea, toleranţa, răbdarea, amabilitatea. Iar la final, primim lumina Învierii, lumina iubirii lui Hristos.
Elena Cîtea, clasa a XII-a C,
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani
