Rolul epitropului în viața bisericii și a comunității

Epitropul ocupă un loc deosebit în cadrul bisericii și al comunității, reprezentând un sprijin pentru părintele slujitor și o punte între credincioși și lăcașul de cult. Povestea domnului Maxim Constantin scoate în evidență valoarea acestui rol, ilustrată prin devotament, spirit de sacrificiu și o viață dedicată slujirii aproapelui.

Provenit dintr-o familie numeroasă și credincioasă, domnul Maxim și-a clădit principiile de viață inspirându-se din povestirile tatălui său, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial. Amintirile despre uniforma militară purtată cu mândrie, greutățile de pe câmpul de luptă și sacrificiile impuse de război au format o bază solidă pentru valorile morale ale copilului de atunci.

La vârsta de 17 ani, și-a început drumul pe cont propriu lucrând la barajul Tarnița din județul Cluj, unde a învățat diverse meserii. Stagiul militar l-a desăvârșit ca om disciplinat, iar după căsătorie, s-a stabilit în Săvinești, unde și-a întemeiat o familie și a lucrat timp de peste 36 de ani la Mecanica Ceahlău. În tot acest timp, biserica a rămas centrul spiritual al vieții satului.

După pensionare, a simțit chemarea de a se apropia și mai mult de Dumnezeu, construind o troiță cu hramul „Schimbarea la Față”. Această inițiativă a fost începutul unei implicări mai profunde în viața comunității. Deși, inițial, a considerat că există persoane mai potrivite pentru a deveni epitrop interimar, a acceptat această responsabilitate, înțelegând că voia Domnului se manifestă prin alegerile făcute de comunitate și preotul paroh.

„Tata a luptat în Al Doilea Război Mondial. Putea povesti ore întregi despre război, despre tot ce a trăit. A purtat cu mândrie uniforma militară. A trăit momente grele pe câmpul de luptă, când a suferit de foame, de sete, de frig. Copil fiind, am auzit despre puterea de sacrificiu și ororile provocate de un război. Supraviețuirea era foarte importantă în vremurile acelea.

De la vârsta de 17 ani, am plecat de acasă și am început să lucrez la barajul Tarnița, din jud. Cluj. Am făcut cursuri de dulgher și mecanic utilaje.

Mi-am îndeplinit stagiul militar la o unitate militară din București.

În 1976, m-am căsătorit și m-am mutat în Săvinești, unde mi-am întemeiat o familie frumoasă. Mai bine de 36 de ani am lucrat la firma Mecanica Ceahlău.

În tot acest timp, reperul cel mai important al satului Săvinești l-a constituit biserica.

După pensionare, simțind nevoia de a fi mai aproape de Dumnezeu, am construit o troiță cu hramul „Schimbarea la Față”.

Atunci când am primit propunerea de a fi epitrop, am spus că sunt mulți oameni mai competenți decât mine. Dar, cu ajutorul părintelui Petru Munteanu, am realizat că aceasta este voia Domnului.

Puterea unei comunități este dată de modul în care oamenii care o formează reușesc să creeze legături și să transforme comunitatea împreună.

Dumnezeu să ne ajute în această lucrare duhovnicească pe care o realizăm împreună!”

Epitropul își asumă rolul de a contribui la întărirea relațiilor dintre enoriași și la realizarea proiectelor care aduc beneficii întregii comunități. Un exemplu elocvent este colaborarea sa cu părintele Petru Munteanu, prin care a reușit să transforme o chemare personală într-o lucrare duhovnicească de amploare.

Rolul epitropului depășește granițele administrative, având un impact semnificativ asupra coeziunii comunității. Puterea unei comunități constă în capacitatea membrilor săi de a lucra împreună pentru binele tuturor, iar epitropul este un catalizator al acestei transformări. Fiecare acțiune a sa reflectă devotamentul față de Dumnezeu și grija față de cei din jur, contribuind la menținerea vieții spirituale a satului.

Cu o credință puternică și dorința de a sluji, epitropul devine un exemplu de urmat pentru toți cei care doresc să îmbine credința cu faptele bune. „Dumnezeu să ne ajute în această lucrare duhovnicească pe care o realizăm împreună!” – acest îndemn sintetizează esența misiunii sale.

Brîndușa Dediu