Săptămâna Mare
În săptămâna Mare,
De Paşti, mai dinainte
Spre sfintele altare,
Ne cheamă un crez fierbinte.
Să venim, toţi tinerii,
Cu toată lumea, deodată,
La slujbe de utrenii
Şi denii, c-altădată.
Săptămâna Mare
S-auzim clopotul serii
Şi toaca dimpreună,
Spre Noaptea Învierii,
Cum peste tot răsună.
Că moarte-a fost învinsă,
Iar „Hristos a-nviat!”
Şi mulţimea convinsă,
Răspunde în cor: „ADEVĂRAT!”
Săptămâna Mare
Anda Maria Verdeș – clasa a IX- a A,
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani
Patimile Mântuitorului Iisus Hristos
„Domnul a primit să ia asupra Sa chipul fiecărui om lipsit şi să Se unească pe Sine cu fiecare, ca fiecare, văzând pe fratele său ca pe Dumnezeu, să-l primească şi să-l socotească ca pe Acela şi să deşerte avutul său spre slujirea lui, precum şi Hristos şi-a vărsat sângele Său pentru mântuirea noastră” (Sfântul Simeon Noul Teolog).
Zilele din Săptămâna Mare din Postul Paştelui sunt zile de tristeţe şi durere în care trebuie să-L însoţim şi noi pe Mântuitorul Iisus Hristos şi să trăim suferinţele Lui, să vedem şi să auzim cu urechile noastre cele ce se vorbesc despre El, să ne deschidem larg inimile şi să ne spălăm păcatele cu lacrimi pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a îndurat totul pentru noi: Crucea şi piroanele, hulele şi durerile.
Glasurile care strigau mai înainte „Osana!” s-au oprit, iar fariseii, cărturarii şi cei bogaţi alcătuiesc un plan pentru a-L prinde pe Iisus. Iuda îi ajută şi Îl vinde pe Mântuitor pentru 30 de arginţi.
În Joia cea Mare Mântuitorul Iisus Hristos binecuvintează vinul şi pâinea la Cina cea de Taină şi le spune Apostolilor săi că unul din ei Îl va vinde. Seara, în timp ce se ruga cu lacrimi în grădina Ghetsimani, este prins şi luat de către ostaşi pentru ca toate cele ce erau scrise să se împlinească.
În Vinerea Mare un tâlhar numit Varava este eliberat în locul lui Iisus, iar mulţimea era bucuroasă de acest lucru. Ce judecată nedreaptă, ce cerinţă fără socoteală a poporului miluit şi vindecat de Iisus! După o noapte de umilinţe şi de biciuri nemiloase, după ce a stat închis cu picioarele în butuci, Domnul este luat de ostaşi, iar la vederea Lui poporul a strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”
Nimeni nu poate spune sau simţi durerile care au sfâşiat Trupul lui Iisus, bătăile suferite, loviturile care Îi doreau moartea, dar mai ales durerea provocată de cuvintele poporului. Nimeni nu a avut milă de El atunci când cădea sub povara Crucii, ci Îl băteau ca să se ridice şi Îi dădeau să bea apă cu oţet.
Ajunşi în vârful Golgotei, Domnul se adresează poporului Lui: „Poporul Meu, ce vreţi să-Mi faceţi, poporul Meu, de ce voiţi să Mă răstigniţi? Pentru ce, poporul meu, pentru că le-am dăruit viaţă la cei morţi în păcate, pentru că am împărţit dreptate la cei bătuţi de soartă, pentru că am potolit durerea în inima străină şi am alinat amarul la cei care suspină? Fiindcă la morţi am dat viaţă, la orbi am dat lumină? Pentru ce poporul Meu, poporule îndărătnic Îmi dezbrăcaţi cămaşa de pe Mine?! Cu acestea îmi plăteşti Mie, popor aprins de patimi, de ură şi beţie şi fără Dumnezeu?!” Cuiele reci şi groase I-au străpuns mâinile şi picioarele, iar la ridicarea Crucii rănile devin mai dureroase.
Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit în vârful Golgotei între doi tâlhari, a făgăduit tâlharului Raiul şi apoi a zis: „Săvârşitu-s-a!”. Plecându-ţi apoi capul a zis: „Tată, în mâinile Tale îmi dau Duhul Meu!” Ca răspuns de la Tatăl Ceresc pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis şi cerul s-a întunecat.
Acest moment cutremură lumea creştină an de an în această perioadă şi ne refugiem în post şi rugăciune, aşteptând în tăcere Lumina Învierii Domnului, Îl aşteptăm pe Iisus aşa cum S-a arătat apostolilor pentru a-i întări.
Aşa şi noi să ascultăm glasul Lui şi să împlinim cu fapta şi cu cuvântul. Trăind în această lume de nepăsare şi necredinţă să vestim Cuvântul Adevărului şi să ne căim pentru păcatele noastre la picioarele Crucii lui Hristos, căci zilele trec ca fumul şi vine moartea, ziua în care nu vom mai putea face nimic. Să nu urmăm exemplul lui Iuda care pentru iubirea de arginţi L-a vândut pe Mântuitorul, să ne ferim de păcate, să nu ne lepădăm de Hristos asemenea lui Petru şi să nu ne lăsăm purtaţi de ispitele multe ale vieţii acesteia.
Să fim deci alături de Mântuitorul Iisus Hristos pe drumul Golgotei, să Îl ajutăm să ridice Crucea prin post şi rugăciune în această perioadă, să fim cei care Îl iubesc şi să petrecem aceste zile în linişte, făcând lucruri trebuitoare sufletului pentru a ne putea bucura de Lumina Învierii lui Hristos.
„Un neam se va menţine prin tineri, care se vor sui de bunăvoie pe Cruce şi de la înălţimea ei vor lupta, fără să zică nimic. Luptă şi nu cedează” (Părintele Arsenie Papacioc ).
Anastasia Dumitrița Vieriveș, clasa a XI-a B,
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani
