Schimbarea la Față – Mai mult decât o sărbătoare, o chemare la viață duhovnicească

„Prin Schimbare la Faţă vedem, de fapt, mărturisirea dumnezeirii lui Hristos. De ce s-a schimbat la faţă cu puţin timp înainte de pătimirile, moartea şi învierea Sa? Ca să arate ucenicilor că atunci când Îl vor vedea desfigurat pe cruce din cauza durerii, să-şi aducă aminte că El este Domnul slavei, cel transfigurat, şi să se întărească în credința că pătimirea Sa este de bunăvoie. De bunăvoie a mers spre pătimire spre suferința crucii și a trecut prin moarte și a ajuns la Înviere. Schimbarea la Față, în care Hristos Domnul își arată slava dumnezeirii Sale, este o anticipare, o arătare înainte a slavei Învierii lui Hristos. De aceea, ea are rol pregătitor pentru ucenici, ca să nu se întristeze peste măsură, pentru că Cel Care va suferi moarte pe cruce va învia din morți”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pe 6 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Schimbarea la Față a Domnului, o sărbătoare cu adânci semnificații teologice și duhovnicești. Aceasta amintește momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat în slavă dumnezeiască înaintea ucenicilor Săi, pe muntele Tabor.

În prezența apostolilor Petru, Iacov și Ioan, chipul Mântuitorului „a strălucit ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2). Alături de El au apărut Moise și Ilie, simbolizând Legea și Profeții, iar dintr-un nor s-a auzit glasul Tatălui ceresc: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați!”

Două troițe sărbătoresc hramul la Săvinești

Sărbătoarea a fost cinstită cu multă evlavie și în Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, unde numeroși credincioși s-au adunat la Sfânta Liturghie săvârșită de părintele paroh Petru Munteanu.

Comunitatea păstorită de părintele Munteanu se remarcă prin troițele ridicate cu credință și dragoste de către enoriași. Acestea reprezintă legătura profundă dintre om și Dumnezeu, dar și continuitatea spirituală dintre trecut și prezent.

Două dintre aceste troițe au fost ridicate cu grijă și evlavie: una de familia Constantin și Angela Maxim, iar cealaltă de familia Lupu Violeta. Ele sunt locuri de rugăciune, pomenire a celor adormiți și mulțumire către Dumnezeu.

În fiecare an, pe 6 august, credincioșii se adună în jurul acestor troițe pentru slujbe speciale de binecuvântare și mulțumire.

În 2022, familia Constantin și Angela Maxim a adus un plus de lumină comunității din Săvinești prin ridicarea unei troițe chiar în fața casei lor. Troița este dedicată praznicului Schimbării la Față a Domnului, sărbătorit anual pe 6 august.

Data sfințirii a fost aleasă cu grijă, pentru a crea un spațiu sacru, un reper duhovnicesc pentru toți cei care trec pe lângă casă. Ornamentată cu icoane, troița a fost binecuvântată în prezența rudelor, prietenilor și a membrilor comunității.

De atunci, troița devine, în fiecare an, loc de adunare și rugăciune, prin slujba de hram oficiată de părintele Petru Munteanu, la care participă mulți credincioși.

Troițele ocupă un loc aparte în peisajul spiritual și cultural românesc. Ele reflectă credința, identitatea națională și respectul pentru tradiție. Ridicarea unei troițe este un gest de recunoștință profundă față de Dumnezeu, însoțit de rânduieli și binecuvântări.

Această practică este adânc înrădăcinată în cultura ortodoxă și s-a transmis din generație în generație, păstrând vie evlavia populară.

În cuvântul său, părintele Munteanu a subliniat că Schimbarea la Față a Domnului nu este o schimbare exterioară, ci o lumină interioară, izvorâtă din rugăciune, pace și iubire. Și că adevărata sfințenie se vede în chipul omului care trăiește cu Dumnezeu, iar troițele, ca semne vii ale credinței, ne cheamă la închinare și întoarcere spre suflet.

În încheierea omiliei, părintele Munteanu a îndemnat credincioșii să cinstească troițele, să păstreze credința și să fie vrednici de înaintașii noștri, astfel ca lumina Taborului să strălucească în viața noastră.

Alina Maxim, una dintre fiicele familiei Maxim, a mărturisit:
„Mulțumesc lui Dumnezeu că, pentru al doilea an consecutiv, am reușit să revin acasă, în locul unde m-am născut, în biserica în care mă închin, unde îl am pe părintele meu și pe sfinții cu care vorbesc în rugăciune.

Ani la rând nu am reușit să ajung în luna august, dar de când a fost ridicată troița, am simțit că trebuie să fiu aici. Reușesc să-mi iau câteva zile libere și să mă întorc cu inima plină.

Le mulțumesc părinților pentru zestrea de credință pe care ne-au lăsat-o, și părintelui nostru – un exemplu pentru mulți, care adună o comunitate unită, implicată, vie.

Să ne ajute Dumnezeu să fim împreună în fiecare an, să pot spune mereu: am venit acasă. Astăzi este și ziua de naștere a mamei, motiv pentru care această dată a fost aleasă special pentru hramul troiței. Îi doresc sănătate și un călduros La mulți ani!”

Comunitatea săvineșteană păstrează astfel vie tradiția și rostul acestor locuri de cult: troițele nu sunt doar repere fizice, ci semne ale prezenței divine în viața de zi cu zi, în casele și sufletele oamenilor.

 

Schimbarea la Față – chemare la înnoirea sufletului

Sărbătoarea Schimbării la Față nu este doar o comemorare istorică, ci o chemare personală la transformare lăuntrică, la luminarea minții și curățirea inimii.

Suntem chemați să urcăm, fiecare, pe „muntele Taborului” personal, prin rugăciune, iubire și credință, pentru a ne întâlni cu adevărata noastră față – cea luminată de harul lui Dumnezeu.

În comunități precum cea din Săvinești, unde tradițiile sunt păstrate cu sfințenie, această sărbătoare capătă o frumusețe aparte, fiind un pod între cer și pământ, între rugăciune și recunoștință.

Schimbarea la Față ne îndeamnă să căutăm lumina interioară, să ne transformăm prin apropierea de Dumnezeu, prin post, rugăciune și fapte bune.

Fiind așezată aproape de finalul verii, în ultima lună a anului bisericesc, această zi marchează, în tradiția populară, începutul toamnei. Se spune că, din această zi, „se schimbă fața” naturii: frunza se îngălbenește, iar iarba nu mai crește.

Credincioșii aduc la biserică struguri și mere pentru binecuvântare, mulțumind astfel pentru roadele pământului.

 

Brîndușa Dediu