Sfânta Cruce – Semnul de identitate al creștinilor

„Crucea este semnul unei lucrări dătătoare de viaţă, este mai tare decât Păcatul, decât Iadul şi Moartea şi de aceea ea este considerată apărătoarea creştinilor, semn de biruinţă asupra răutăţilor pricinuite de păcate, asupra Diavolului care caută să-i dezbine pe oameni şi să-i despartă de Dumnezeu”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În fiecare an, la 14 septembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci.

Semnul Sfintei Cruci a devenit un simbol foarte important și recunoscut în întreaga lume ca reprezentând identitatea creștinilor. Acest simbol are rădăcini adânci în istoria creștinismului și este asociat cu învățăturile și credința creștină.

În anul 326, Sfânta Împărăteasă Elena a plecat la Ierusalim să caute lemnul Sfintei Cruci. După săpături multe, la care adesea a asistat Sfânta Elena dăruind bănuţi de aur muncitorilor care săpau ca să-i încurajeze, au fost găsite trei cruci. Aceste cruci erau puse într-un loc adânc, dar nu se ştia care dintre cele trei este Crucea pe care a fost Răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Atunci au adus o femeie bolnavă, după unii o femeie moartă, şi au atins de corpul ei de cele trei cruci. Când a fost atinsă femeia bolnavă de lemnul Crucii Mântuitorului aceasta s-a vindecat sau, după altă versiune, a înviat fiindcă era moartă. Această minune a arătat care dintre cele trei cruci este Crucea Mântuitorului Iisus Hristos.

În anul 335, a fost construită o biserică pe locul mormântului Mântuitorului Iisus Hristos, locaş de cult ce s-a numit «Biserica Înverii». Ea a fost sfinţită în anul 335, în ziua de 13 septembrie, iar în ziua de 14 septembrie, Episcopul Macarie al Ierusalimului, în noua biserică, pe un amvon, a ridicat Crucea şi de atunci a început să fie prăznuită «Înălţarea Sfintei Cruci» (adică ridicarea ei în văzul tuturor) ca sărbătoare, în fiecare an, la Iersualim. Apoi, sărbătoarea s-a extins şi în alte părţi ale lumii creştine.

Zi de sărbătoare și în Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești. Chiar de la primele ore ale dimineții, credincioșii și-au îndreptat pașii către sfânt lăcașul de cult, dorind să ia parte la Sfânta Liturghie oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.

Comunitatea săvineșteană, la fiecare sărbătoare, are un motiv în plus de bucurie, și anume, troițele ridicate de familiile credincioase își sărbătoresc hramul.

Troițele reprezintă în cultura românească simboluri ale credinței și devotamentului față de Dumnezeu, iar fiecare astfel de monument are o poveste specială în spatele său. Parohia „Sfinții Voievozi” este mărturie vie a acestui sentiment profund de credință și recunoștință, cu o istorie deosebită și emoționantă legată de construirea troițelor din zonă.

Una dintre aceste povești remarcabile este cea a familiei Negoi, o familie care a dat naștere unei troițe cu o semnificație cu totul aparte. Ion Negoi, soțul Dorinei, a trăit ultimii ani ai vieții cu gândul de a construi o Sfântă Troiță lângă casa sa. Visul său era să ridice o cruce de lemn în acea zonă, dar din păcate, nu a reușit să-și împlinească acest deziderat.

După trecerea lui Ion Negoi la Domnul, soția sa, Dorina, a preluat această dorință și a transformat visul soțului său în realitate. Cu ajutorul rudelor, vecinilor și al altor săteni, ea a început construcția troiței. Un detaliu notabil este faptul că masa troiței a fost confecționată folosind crucea de lemn realizată de Ion Negoi, astfel încât dorința lui să fie păstrată în mod simbolic în cadrul acestui monument de credință.

În anul 2011, după eforturi considerabile și cu participarea activă a comunității, a avut loc slujba de sfințire a troiței. Această ceremonie a fost un moment deosebit de emoționant, în care locul a primit binecuvântarea părintelui paroh Petru Munteanu și a fost consacrat drept un loc sacru. Astfel, troița a devenit un punct de întâlnire pentru credincioșii parohiei săvineștene, un loc în care să se roage, atât când trec zi de zi pe lângă ea, cât și la sărbătorirea celor două hramuri.

Evenimentul se repetă bianual, în fiecare an la 21 mai, de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, și la 14 septembrie, de ziua Crucii. În aceste zile speciale, după Sfânta Liturghie, credincioșii se adună la troiță pentru a participa la o rugăciune de binecuvântare și pentru a aduce o pomenire celor adormiți. Este un moment de adâncire a spiritualității și de unire a comunității în credință.

Și anul acesta, doamna Dorina Negoi a găzduit mai mulți enoriași care au participat cu bucurie și evlavie la slujba de hram a troiței. Acest eveniment continuă să aducă oamenii împreună și să le amintească de importanța credinței în viața lor de zi cu zi.

Povestea troiței din parohia păstorită de părintele Munteanu este un exemplu concret al modului în care credința poate uni o comunitate și poate transforma un vis în realitate. Fiecare troiță din zonă are o poveste unică și specială, iar aceasta este doar una dintre multele povești de credință care ne amintesc că încrederea în Dumnezeu și unitatea în credință pot face minuni în viața noastră.

Astăzi, ne adunăm cu inimile pline de recunoștință și reverență în fața acestei troițe, un loc sfânt care a devenit un simbol al speranței și al credinței noastre. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că a îngăduit ridicarea acestei troițe și ne-a adus împreună în comuniune și rugăciune.

Această troiță nu este doar o simplă structură de piatră, ci este un loc sacru care adăpostește istoria și tradițiile noastre. Ea simbolizează credința noastră neclintită în Dumnezeu și în puterea comunității noastre de a depăși orice încercare. Aici, în fața acestei troițe, am găsit alinare în clipele grele și bucurie în cele bune. Ea ne amintește de iubirea lui Dumnezeu și de angajamentul nostru de a trăi în armonie și pace cu semenii noștri”, a menționat Dorina Negoi la finalul slujbei de hram.

Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile și Moartea Mântuitorului. Nu întâmplător, în această zi, în cadrul Sfintei Liturghii se citește Evanghelia din Vinerea Mare, în care este descrisă durerea de pe Golgota. Prin post și rugăciune, prin trezvie și smerenie, omul este curățit și luminat, ajungând să vadă, în cele din urmă, lumina Sfintei Cruci care este „mai strălucitoare decât soarele” (Troparul Sfintei Cruci, glasul al 8-lea).

Brîndușa Dediu

Categorii:Articole | evenimente | Stiri | Stiri

Lasă un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

go top