Sfântul Nectarie: „Nădejdea în Dumnezeu nu poate sfârşi niciodată în deznădejde” 

„Nădejdea în Dumnezeu nu poate sfârşi niciodată în deznădejde. Ispitele aduc smerita cugetare. Dumnezeu ştie cât poate răbda fiecare dintre noi şi îngăduie ispitele după puterea noastră. Însă trebuie ca şi noi să fim cu luare-aminte, ca să nu intrăm singuri în ispită.” (Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina)

În lumea credinței, un nume strălucește cu o lumină aparte – Sfântul Nectarie. În inimile credincioșilor, evlavia pentru acest sfânt devine un far spiritual, ghidându-i pe drumul credinței și al rugăciunii. Fără ezitare, sufletele credincioșilor se îndreaptă către acest izvor sfânt, aducându-și recunoștința în fața Sfântului Nectarie cu o venerație plină de profunzime.

În fiecare an, la data de 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie din Eghina. Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei și este cunoscut drept vindecător de cancer și de alte boli grave.

Bucuria acestei sărbători este încununată şi de faptul că în Parohia „Sf. Voievozi” – Săvinești există o troiţă protejată de Sfântul Nectarie, încă din anul 2013, ridicată de familia Mariei Baghiu.

Fiecare troiță din Parohia „Sf. Voievozi” are o poveste emoționantă, precum și cea a familiei Maria Baghiu și a fiicei sale, Irina Pușcalău. Dorința de a avea urmași, de a-și împlini sentimentul de mamă, i-a purtat pașii Irinei către racla Sfântului Nectarie de la Eghina, care i-a ascultat rugăciunile și i-a dăruit o minunăție de copil, Nectarie, plin de energie și zâmbet, care încununează toate realizările familiei.

Slujba de hram a fost săvârșită de către părintele paroh Petru Munteanu, avându-l alături pe părintele Mihai Meraru, în prezența a numeroși credincioși, precum și a familiei Irinei Pușcalău.

Cuvântul de învățătură a fost ținut de părintele Mihai Meraru, și putem spune că troițele au și un rol educativ, oferind informații despre viața și învățăturile sfinților aleși ca și ocrotitori.

Celor prezenți le-a fost făcută cunoscută viața Sf. Nectarie de către părintele Meraru:

 „Dăm Slavă și mulțumire lui Dumnezeu că în această zi binecuvântată de 9 noiembrie, zi în care Biserica Ortodoxă cinstește pe unul dintre ierarhii iubiți de noi, creștinii ortodocși, cinstim pe Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, făcătorul de minuni și vindecătorul de boli. Acest Sfânt Părinte Nectarie, putem spune pe drept cuvânt că este un sfânt contemporan cu noi. Sfântul Nectarie s-a născut în anul 1846 în Silivria Traciei, o localitate care se află astăzi în Turcia, sub numele de Anastasie, într-o casă de buni creștini, primind o educație aleasă, creștinească, de la părinții săi. Fiind dintr-o familie de oameni săraci, oameni simpli, copilul Anastasie a muncit pentru a se întreține, el și familia sa, dar în schimb Dumnezeu l-a înzestrat cu foarte multă credință și înțelepciune. Aflăm că urmează studiile școlare în cetatea Constantinopolului, mergând la o școală teologică, iar această școală teologică o va termina în anul 1885, în capitala Greciei, în Atena. Având o credință mare în Hristos, în Biserica Sa, la vârsta de douăzeci și,  20 de ani, el ajunge profesor de religie într-o insulă din Grecia pe nume Chios. Aici activează ca profesor și modelează sufletele copiilor la ora de religie. Apoi dorește să intre în mănăstire, să îmbrace haina monahală și astfel este primit în mănăstire sub numele de Lazăr. Mai târzium după câteva luni, este hirotonit în treapta de diacon și i se pune numele de Nectarie. Apoi este chemat să slujească la Patriarhia din Alexandria Egiptului, unde era patriarh Patriarhul Sofronie, el fiind ales ca secretar patriarhal pentru calitățile sale oratorice și pentru înțelepciunea lui. Sfântul Nectarie s-a remarcat, pe lângă faptul că era un om evlavios, cucernic, plin de smerenie, era și un bun teolog, scriind cărți nenumărate la adresa Sfintei Treimi, cărți dogmatice. Cu toate acestea, Sfântul Nectarie a fost ispitit de diavol în diferite chipuri, mai întâi cu gânduri de mărire, și nu a fost biruit. Dar mai apoi, diavolul a adus asupra lui nenumărate ispite din partea colegilor slujitori, care îl invidiau pentru smerenia și înțelepciunea lui. Astfel, au ajuns la urechile Patriarhului Sofronie cuvinte mincinoase, cum că Sfântul Părinte Nectarie ar dori să-i ia scaunul de patriarh de Alexandria și alte răutăți care au fost puse pe nedrept în seama Sfântului Nectarie. El ajunsese și în treapta de episcop, fiind hirotonit. Ca episcop, el a slujit în continuare în Alexandria, dar văzând răutățile care s-au abătut asupra sa, și-a părăsit scaunul de episcop, Patriarhul Sofronie trimițându-i o scrisoare să părăsească Patriarhia de Alexandria. Astfel, el se retrage în anul 1891 în Atena, Grecia, unde va fi slujitor predicator prin diferite parohii din preajma Atenei. Apoi, în 1894, ajunge director al unui seminar teologic. Acolo se remarcă ca un bun pedagog, modelând sufletele tinerilor pentru a deveni preoți. În anul 1904-1907, Sfântul Nectarie, fiind bătrân, ridică o sfântă mănăstire, unde va sluji dânsul și un sobor de maici, în insula Eghina, o insulă în apropierea Atenei. La această mănăstire își aduc contribuția atât maicile de la mănăstire, cât foarte mulți credincioși evlavioși care îl urmau pe Sfântul Nectarie. După mai multe încercări și aici, în Eghina fiind cercetat pentru lucruri nedrepte aduse la adresa părintelui, în anul 1920, într-o zi de 8 noiembrie, Sfântul Părinte se mută la cele veșnice. Spune că două luni a suferit Sfântul Nectarie de o boală grea, de un cancer, el fiind internat în Atena și pe pat de spital, el s-a rugat lui Dumnezeu pentru toți bolnavii să-i dea acest dar de vindecare pentru cei care suferă de această boală cumplită a cancerului. A fost înmormântat în interiorul bisericii din insula Eghina. Și Dumnezeu a rânduit ca după aproape treizeci de ani, să fie descoperit trupul său intact, aducător de bună mireasmă, izvorâtor de mir. Atunci l-au luat cu slujbă, cu sobor de preoți și l-au așezat în biserică spre închinare, la racla sfântului făcându-se nenumărate minuni și vindecări. Sfântul, atât în timpul vieții era făcător de minuni. Aflăm că fiind în această insulă a Eghinei, a venit o secetă cumplită peste insulă, încât poporul suferea foarte mult de foame Și sfântul s-a rugat și Dumnezeu a trimis ploaie din belșug și a salvat toate culturile și pe poporul din insulă. El a făcut minuni și face minuni și astăzi pentru cei care aleargă la racla sfântului sau la moaștele sale, care au fost împărțite în întreaga lume. Dumnezeu ne-a binecuvântat și pe noi, românii, să avem părticele din moaștele Sfântului Nectarie. Astfel găsim o părticică din moaștele sale la Mănăstirea Radu Vodă, o frumoasă biserică voievodală din cetatea Bucureștiului. Mai nou, s-a adus o părticică din moaștele sfântului într-o biserică din Cetatea Iașiului. Foarte mulți pelerini, creștini ortodocși români, în această zi au ajuns la racla Sfântului în Grecia, la Eghina, pentru a se închina Sfântului Nectarie. Putem spune că sfântul este iubit foarte mult de români, pentru că, în număr mare, românii îi găsim la racla sfântului. De aceea, sfântul ne ajută pe fiecare atunci când îi citim acatistul, când ne închinăm la icoana sfântului sau când ajungem la o părticică din moaștele sale. Îl rugăm astfel pe Sfântul Mare Ierarh Nectarie, făcătorul de minuni și vindecătorul de boli, să vindece pe toți bolnavii, pe cei care suferă de boala aceasta cumplită a cancerului și pe toți cei care cu credință, cu evlavie se închină atât la icoana sfântului, cât și la racla sfântului, în Grecia. Cu ale lui rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește și ne mântuiește pe noi. Amin.”

Troițele au o importanță deosebită în viața comunităților, reprezentând nu doar simboluri religioase, ci și elemente care consolidează identitatea spirituală. Unul dintre aspectele fundamentale ale importanței troițelor este exprimarea credinței creștine în spațiul public. Ele reprezintă un simbol vizibil al prezenței Bisericii în viața cotidiană a comunității, amintind oamenilor de valorile spirituale și morale care ghidează existența lor. Troițele servesc ca amintire a învățăturilor creștine și a responsabilităților morale, încurajând astfel comportamentul etic și altruismul în rândul locuitorilor.

Familia Pușcalău este un exemplu de credință pură, care trăiește în conformitate cu principiile ei religioase sau spirituale, manifestând o credință profundă, autentică și sinceră. Irina Pușcalău a fost invitată de către părintele paroh Petru Munteanu să adreseze un cuvânt vecinilor, prietenilor veniți să ia parte la slujba de hram:

„Două citate vreau să vi le adresez. «Dumnezeu nu-ți va da oamenii pe care îi vrei, ci oamenii de care ai nevoie pentru a te ajuta, pentru a te răni, pentru a te părăsi, pentru a te iubi și pentru a te transforma în omul care ți-a fost dat să fii». Și încă unul, ceva ce ni se potriveste de minune în zilele acestea, auziți ce ne învață sfântul. «Încredințați-vă lui Dumnezeu cel bun, Cel tare, Cel viu, și El vă va povățui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească. Domnul ia aminte la cei ce rabdă încercările și întristările pentru dragostea Sa. Așadar, nu vă împuținați cu sufletul și nu vă temeți». Să punem la inima noastră aceste cuvinte și să încercăm să le punem și în practică. Vă mulțumesc tuturor pentru faptul că sunteți alături de noi și pentru faptul că iubiți pe Sfânt. Și cât voi trăi, nu voi uita să-i mulțumesc mamei pentru ambiția cu care a pornit la construcția acestei troițe. Motiv pentru care noi suntem aici și sunt convinsă că și cei de dincolo sunt alături de noi. Vă mulțumesc din suflet! Vă îmbrățișez cu sufletul! Doamne ajută!”

Un aspect important al acestei troițe este legătura specială pe care credincioșii o au cu Sfântul Nectarie. Oamenii se adună în fața troiței pentru a rosti rugăciuni, a aprinde lumânări și a aduce flori în semn de recunoștință sau cerere de ajutor divin. Troița devine un loc în care comunitatea se simte aproape de sfânt și unde credincioșii își exprimă devotamentul față de el.

Sfântul Nectarie, cunoscut și sub numele de „Făcătorul de Minuni”, reprezintă o sursă inepuizabilă de inspirație pentru credincioși. Ei îl privesc nu doar ca pe un sfânt al Bisericii, ci și ca pe un prieten divin, un intermediar între lumea pământească și cea cerească.

Troițele joacă un rol esențial în viața comunităților, îmbinând aspecte spirituale, morale, sociale și culturale. Ele reprezintă ancore ale credinței creștine în spațiul public și contribuie la consolidarea comuniunii spirituale și sociale într-o lume în continuă schimbare.

Brîndușa Dediu