Sfinții Constantin și mama sa Elena au revelat legătura sfântă dintre cer și pământ

„Sfântul Constantin cel Mare este chemat să ajute Biserica lui Hristos, după o perioadă lungă de persecuții împotriva creștinilor întreprinse de împărații romani păgâni sau politeiști. Deci, este primul împărat roman creștin, care nu este împotriva Creștinismului, ci, mai mult decât atât, nici nu este indiferent sau neutru, ci devine protector, apărător, păzitor și ajutător al Creștinismului. De aceea, el este numit între împărați ‘Apostolul Tău Doamne’ și este cinstit ca un apostol, pentru că a iubit ca Sfinții Apostoli pe Hristos și Biserica Lui și a lucrat pentru binele Bisericii. El și mama sa Elena (…) sunt cinstiți <<întocmai cu Apostolii>>”.

  GALERIE FOTO

La data de 21 mai, Biserica Ortodoxă îi cinstește cu evlavie pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, ocrotitori ai credinței și ctitori ai unei istorii sfinte. Sfântul Constantin cel Mare, luminat de dragostea pentru Hristos, a ocrotit și sprijinit Biserica, ridicând nenumărate lăcașuri de rugăciune. Mama sa, Împărăteasa Elena, a descoperit în pământul sfânt al Ierusalimului Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul – semnul biruinței vieții asupra morții.

Tainic și tulburător este faptul că Sfântul Constantin a văzut Crucea ca lumină strălucind pe cer,  iar mama sa Elena a scos la lumină Crucea din adâncul pământului. Împreună, au revelat credincioșilor legătura sfântă dintre cer și pământ, pecetluită prin jertfa iubirii divine.

În această zi de sărbătoare, Biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești a devenit loc de întâlnire al sufletelor credincioase. Sub aripa harului, părintele paroh Petru Munteanu a oficiat Sfânta Liturghie închinată celor doi mari sfinți, iar comunitatea s-a unit în rugăciune și recunoștință.

Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este o zi de recunoștință în Biserica Ortodoxă, căci prin acești doi mari mărturisitori ai credinței, mesajul Evangheliei a fost scos din întunericul prigoanelor și adus la lumină în inima Imperiului Roman.

În omilia rostită, după lecturarea fragmentului Evanghelic, părintele Petru Munteanu a subliniat cu că, de la Biserica catacombelor, ascunsă și persecutată, creștinismul a devenit o religie permisă și respectată datorită viziunii și curajului Sfântului Constantin, care, luminat de semnul Crucii și cuvintele „In hoc signo vinces” – „Cu acest semn vei învinge”, a dăruit libertate credinței și a devenit un susținător al unității Bisericii.

Părintele Petru Munteanu a vorbit, despre importanța istorică și duhovnicească a Sfinților Împărați Constantin și Elena în viața Bisericii. A evidențiat rolul lor esențial în trecerea creștinismului de la o religie prigonită la una recunoscută și sprijinită, subliniind momentul revelator al viziunii Împăratului Constantin asupra Sfintei Cruci și semnificația profundă a edictului de la Mediolan (313), care a adus libertate credincioșilor.

Predica a amintit și de contribuția Împărătesei Elena, care a descoperit Sfânta Cruce la Ierusalim și a oferit poporului dreptcredincios un semn clar al biruinței lui Hristos asupra morții. Prin convocarea Primului Sinod Ecumenic, cei doi sfinți au contribuit la apărarea dreptei credințe în fața ereziilor vremii, întărind unitatea Bisericii.

„Este o sărbătoare deosebit de frumoasă pentru Biserica noastră, pentru că această sărbătoare a făcut posibilă exprimarea în perioada Sfinților întocmai cu Apostolii Împărații Constantin și mama sa Elena a mesajului Sfintei Evanghelii. În primele două veacuri, după cum știm cu toții, Biserica a fost Biserica catacombelor, biserică prigonită, Biserica creștină. Credincioșii erau persecutați, erau prinși și omorâți pentru credința în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Se adunau prin catacombe, se adunau împreună, la rugăciune, și săvârșeau această rugăciune în cadrul Sfintei Liturghii. Preoții, diaconii, episcopii cetăților rânduiți de Sfinții Apostoli mărturiseau cu bucurie Sfânta și Slăvita Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos.

In sic signo vincit – «Cu acest semn vei învinge»

Ei bine, iată, în perioada Împăratului Constantin, Împăratul Constantin biruitor fiind, în lupta cu Maxențiu, la Pons Milvius, la Podul Vulturului, când văzând Semnul Sfintei Cruci pe cer și cu semnul scris pe ea In sic signo vincit adică „Cu acest semn vei învinge”, așează pe scuturi, pe coifuri, pe veștmintele soldaților semnul Sfintei și de Viață făcătoarei Cruci biruitoare și învinge o armată numeroasă, având această bucurie a biruinței și înțelegând puterea lui Dumnezeu Care l-a miluit, dă un Edict la Mediolan în anul 313 în care Biserica creștină devine Religia Licita din Religia Ilicita.

Religia Licita înseamnă Religie permisă. Pentru ca să întărească cuvântul, dăruiește comunităților creștine din Imperiul său toate clădirile unde avea loc judecata sau tribunalele. Tribunalele au fost date spre folosință creștinilor ca să se adune, să facă Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Basilica, de unde vine numele de Biserică, era loc de judecată sau tribunal unde se adunau cei nedreptățiți la judecată. Biserica primește, iată, ajutor. Împăratul Constantin, împreună cu mama sa Elena caută să așeze și să statornicească această mărturisire de credință, ajutând la întâlnirea episcopilor din întreg imperiul, la Primul Sinod Ecumenic.

Această întâlnire era necesară pentru că, așa cum a permis creștinilor să se adune, mulți cu influențe filozofice ale vremii au spus (având  după părerea lor și după părerea Sfinților Părinți) anumite erezii. Iar Sfântul Împărat Constantin și Mama sa Elena au adunat episcopi, matirii, pe cei care au fost schingiuți, loviți, torturați pentru credință, pe cei care au trăit învățătura Sfinților Apostoli. I-au adunat la Primul Sinod Ecumenic, la Niceea.”

Sfântul Împărat Constantin și mama sa Elena – „Întocmai cu Apostolii”

În concluzie, părintele a subliniat că Sfinții Împărați Constantin și Elena nu au fost doar conducători ai unui imperiu, ci apostoli ai credinței și ctitori ai Bisericii, vrednici de cinstirea cu titlul de „Întocmai cu Apostolii”.

„Ca să vină 318 episcopi și slujitori a fost nevoie de diligențele imperiale. A fost nevoie de  Poșta imperială care i-a dus în toate părțile Imperiului. A fost nevoie de organizarea acestei întâlniri. Biserica Sfinților Apostoli și Sfântul Împărat Constantin și mama sa Elena asigură și cel de-al doilea Sinod Ecumenic. Ei au ridicat Biserica Sfinților Apostoli în cetatea numită Constantinopol, care este astăzi Istambulul și au început să așeze Biserica Sfântului Mormânt, unde, prin mila lui Dumnezeu, s-a descoperit Sfânta Cruce, pe care Împărăteasa Elena o arată și o înfățișează poporului drept-credincios. Biserica noastră a statornicit această sărbătoare și-i numește pe aceștia doi «Întocmai cu Apostolii». Pentru că ei au mărturisit credința în Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.”

Troițele – cruci de hotar ale spiritualității românești

În ziua de prăznuire a Sfinților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena, își serbează hramul numeroase troițe din parohia păstorită cu grijă și dăruire de părintele Petru Munteanu. Aceste sfinte locuri de rugăciune, presărate prin Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, mărturisesc credința vie a comunității și legătura trainică dintre trecut și prezent.

Troițele – cruci de hotar ale spiritualității românești – sunt amplasate la răspântii de drumuri, la capete de pod, lângă fântâni sau în apropierea gospodăriilor, veghind pașii trecătorilor și chemându-i la o clipă de reculegere. Realizate din piatră, lemn sau fier, unele simple, altele pictate sau împodobite cu icoane și inscripții, aceste monumente sacre sunt adesea adăpostite sub mici acoperișuri ori închise în construcții modeste, menite să le protejeze de intemperii.

Rolul troițelor nu este doar unul estetic sau de patrimoniu, ci profund spiritual. Ele amintesc de biruințele credinței, de jertfele înaintașilor, de binecuvântarea drumului și a apei, dar și de comuniunea dintre cei vii și cei adormiți. Păstrarea și îngrijirea lor este un semn al iubirii pentru valorile creștine și al respectului pentru tradiția moștenită.

Astfel, în zi de sărbătoare, când Biserica îi cinstește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai creștinismului și ocrotitori ai crucii – aceste troițe devin altare în mijlocul satului, înălțând rugăciuni și binecuvântări pentru întreaga comunitate.

Troiţele care se regăsesc în Parohia „Sfinții Voievozi” vădesc cinstirea deosebită pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin.

Una mai frumoasă decât cealaltă, troițele împodobesc cu demnitate și tăcere grăitoare ulițele satului, zâmbind a veșnicie către trecători. Fiecare dintre ele spune o poveste, poartă în ea rugăciuni șoptite, lacrimi, nădejdi și jertfe. Ctitorii acestor troițe lasă în urmă nu doar semne vizibile ale credinței, ci adevărate moșteniri spirituale, dăruite întregii comunități.

Troița pe care au ctitorit-o rămâne astăzi ca un legământ de credință, ca un simbol al dăruirii lor tăcute și al dragostei nemărginite pentru Dumnezeu și comunitatea lor.

Astfel de troițe nu sunt doar monumente, ci rădăcini vii ale unei spiritualități profunde, prin care satul își păstrează identitatea și legătura cu Cerul.

Atmosfera plină de sărbătoare de ziua Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena s-a făcut simțită și la troița ridicată în fața casei doamnei Elena (Dorina) Negoi, trecută la Domnul anul trecut. Prieteni, vecini și membri ai familiei s-au adunat cu emoție și recunoștință pentru a-i aduce un pios omagiu celei care a fost o prezență caldă și iubitoare în comunitate. Deși absența ei se simte dureros, troița rămâne un semn viu al credinței și al dragostei pe care Elena Negoi le-a dăruit celor din jur.

Comunitatea săvineșteană, enoriași ai parohiei în care slujește părintele Munteanu, păstrează cu sfințenie legătura cu Dumnezeu, arătându-și mereu recunoștința față de ajutorul primit de la El.

Printre ei se numără și familia Trif, oameni cu frică de Dumnezeu, care în momentele dificile ale vieții au apelat la ajutorul Bunului Dumnezeu, iar în amintirea părinților lor, care au hotărât să înalțe o troiță închinată Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena.

Alte două troițe care sunt ocrotite de cei „Întocmai cu Apostolii” sunt ridicate, una de familia Paisa Constantin și cealaltă de familia Stahie, de care, acum, se îngrijesc vecinii.

Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este mai mult decât o rememorare istorică — este o chemare la credință și statornicie în Hristos. Prin viziunea cerească a Sfântului Constantin și râvna evlavioasă a mamei sale, Elena, Sfânta Cruce a fost redescoperită și înălțată ca simbol al biruinței vieții asupra morții, al iubirii jertfelnice asupra păcatului și al speranței asupra deznădejdii.

Astăzi, cinstind icoana lor cu Crucea între ei, ne reamintim că acest semn sfânt rămâne axul nevăzut al lumii și temelia vieții creștine. Să ne străduim, așadar, să păstrăm vie credința lor, să ne purtăm cu demnitate crucea personală și să vedem, asemenea lor, lumina lui Dumnezeu dincolo de luptele și încercările vieții.

Brîndușa Dediu