Tinerii ortodocşi – misionari ai unităţii ortodoxe şi ai comuniunii între popoare

Religia, înțeleasă și folosită în scopul ei drept, are efecte profunde și puternice asupra sufletului și asupra personalității noastre. Credința în Dumnezeu ne face mai buni, mai înțelegători și ne modelează caracterul
moral. Iar acest lucru este tot mai evident în studiile sociale din ultimii ani. În pofida progresului științific și a transformărilor sociale din ultimele două secole, mai mult de jumătate din populația lumii crede într-o entitate superioară, care îi ghidează viața. Pentru fiecare creștin ortodox, credinţa Într-Unul Singur Dumnezeu dar Întreit în Persoane a fost de-a lungul timpului izvor de dragostee sfântă în Biserică, familie şi societate. Iar semnul Sfintei Cruci, ca semn al suferinţei, dar şi al biruinţei prin Înviere, a fost chemare la iubire jertfelnică pentru Biserică şi neam, în lupta de eliberare de sub stăpâniri nedrepte şi opresive, precum şi în lupta de apărare a identității etnice şi de realizare a unității naționale.
Trăim într-o lume în care creştinismul nu este iubit, în care modernismul, ştiinţa şi libertinajul lovesc cu putere în creştinism.
Contemporanii noştri îşi bat joc de noi, zic că a crede în Dumnezeu înseamnă că eşti înapoiat mintal. Într-adevăr sunt oameni de ştiinţă, oameni cu foarte multă carte, care nu reuşesc să facă saltul peste hotarele cunoaşterii lor intelectuale, fizice şi senzoriale.
Într-o lume în care nu ni se cere martirajul, ni se cere măcar curajul de a mărturisi în faţa ateilor pe Dumnezeu şi de a suporta batjocura celor care nu ştiu nimic, decât numai ceea ce văd şi cunosc cu mintea. Pentru că noi cunoaştem prin credinţă mai mult decât orice, cunoaştem pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos – Adevărul.
Credința e cea mai mare binefacere pentru suflete. Fără ea, viața e fără vlagă, dacă nu tristă, și farmecul ei se pierde. Indiferența și plictiseala năvălesc conștiința noastră. Încet, încet acestea pregătesc terenul favorabil, unde va crește nemulțumirea. Viața ajunge nesuferită. Ne simțim nefericiți, cum s-ar simți un om condamnat să trăiască în întuneric, și tocmai credința e aceea care ne face să triumfăm asupra  nenorocirilor, deznădejdii și slăbiciunii noastre. Ea înfrumusețează viața, dându-i un ideal; ea o întărește, hotărându-i un scop. O conștiință fără credință e o locuința umedă și întunecoasă.
Credința e izvor viu de fericire! Credinţa în dragostea Mântuitorului Iisus Hristos a întărit iubirea de neam şi solidaritatea între românii de pretutindeni.
Așadar, tinerii creştini Ortodocşi din România şi din alte ţări sunt apostoli sau misionari ai libertăţii şi ai unităţii etnice sau naţionale, dar şi ai comuniunii între etnii și ai cooperării între popoare, când cultivă iubirea generoasă în familie, în prietenie, în parohie, în eparhie, în societate şi în toate întrunirile ortodoxe naţionale şi internaționale, spre bucuria Ortodoxiei întregi şi comuniunea între popoarele lumii.
Să urmăm îndemnul Sfântului Apostol Pavel, și anume: „Să ţinem adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile
care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste” (Efeseni cap. 4, v. 15-16).

Diac. Dimitriu Sîrghie Daniel –
Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani

go top