7 Ianuarie 2014 – Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul

Astăzi, 7 ianuarie 2014, credincioșii din parohia”Sf. Voievozi” Săvinești, Protopopiatul Roznov, județul Neamț, au participat la slujba Soborului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, oficiată de preotul paroh Petru Munteanu.

Printre cei prezenți în biserică s-a aflat și tânărul seminarist Ștefan-Flavius Popa, care a susținut cuvântul de învățătură al Sfintei Liturghii.

Vă redăm și dumneavostră frumoasa predică, ținută de tânărul seminarist.

Predică la Sfântul Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul

”Înger înaintestătător al cetelor drepților, tu ești Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te slăvesc.” (icosul 1 acatistul Sf. Ioan Botezătorul)

Preacucernice părinte paroh,

Dreptslăvitori creștini,

Iată, dăm slavă bunului Dumnezeu că am ajuns astăzi la sfânta noastră biserică unde am sărbătorit ieri Botezul Domnului, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos ”S-a arătat la Iordan, ca apele să le sfințească, căci firea apelor se sfințește” iar astăzi prăznuim, după cuviință, pe cel ce s-a învrednicit să-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu, adică pe Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergatorul.

Dacă ieri l-am preaslăvit pe Mântuitorul Hristos, Care a cerut să fie botezat de înaintemergătorul Său, astăzi Biserica Ortodoxă cinstește pe însuși înaintemergătorul Domnului Hristos, pe proorocul Ioan, slujitorul cel credincios,  sfetnicul Luminii. Noi acum îl celebrăm pe “cel mai mare om născut din femeie“, pe cel ce s-a atins cu mâna de creștetul Stăpânului, Care a zidit cu dreapta Sa cele văzute și nevăzute.

Sfântul Prooroc Ioan, este unul dintre cei mai mari profeți ai Vechiului Testament, dacă nu cel mai mare! Este glasul celui ce strigă în pustie ”gătiți calea Domnului” după cum spune evanghelistul Vechiului Testament, proorocul Isaia. Este turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeiești, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptății, ca un înger pământesc și om ceresc care stă la hotarul, la granița dintre cer și pământ și se face punte de legătură între Vechiul Testament – perioada proorocilor și Noul Testament – perioada celui mai mare prooroc, Mântuitorul Hristos.

Iubiți credincioși și credincioase,

Viața Sfântului Ioan a fost plină de nevoințe. Știm că părinții lui erau Zaharia, arhiereul și Elisabeta iar ei nu aveau copii. Iar acești părinți s-au rugat mult lui Dumnezeu să le dea un copil. În vremea aceea, societatea iudaică îi privea cu dispreț pe cei ce nu aveau un fiu. Soții ce nu aveau copii erau socotiți drept blestemați de Dumnezeu.

Însă pe când Zaharia slujea la templul din Ierusalim, Arhanghelul Gavriil s-a arătat și i-a spus că femeia sa Elisabeta va naște un fiu la bătrânețe și se va chema Ioan. Iar pentru că Zaharia se îndoia de această minune, a rămas mut până ce Elisabeta, femeia sa, a născut. Dar n-a durat mult această bucurie, căci auzind Irod de nașterea lui Hristos și   temându-se de tronul împărăției lui, a pornit o grea persecuție și ucidere în masă a tuturor copiilor din Ierusalim si Bethleem.

Atunci, după cum știm, Sfânta Fecioara Maria a fugit cu Pruncul în Egipt, iar Elisabeta cu Ioan, care era numai cu șase luni mai mare ca Iisus, au fugit în munții Iudeei. Murind îndata mama lui, Sfântul Prooroc Ioan a trăit singur ca un înger și sihastru în pustie timp de aproape treizeci de ani. Acolo se ruga neîncetat ziua și noaptea, se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică, se îmbrăca cu o haină de piele de cămilă și se odihnea cu capul pe bolovanii de piatră. Așa se nevoia Sfântul Ioan Botezătorul!

Şi iarăşi, Sfântul Ioan era ca un înger prin negrija faţă de cele pământeşti. În iconografia bisericească puteți observa, când vă închinați la tetrapod unde este icoana sfântului așezată, pe Sfântul Ioan având aripi de înger. De ce? Proorocul Maleahi şi Evanghelistul Marcu îl numesc pe Ioan înger, pentru că Ioan a fost în viaţa sa ca un înger din cer, mai aproape decât toţi oamenii de vieţuirea îngerească. Îngerii nu sunt făpturi trupeşti ca oamenii, ei sunt înveşmântaţi în trupuri cereşti (I Corinteni 15:40). Îngerii nu au nici o grijă de sine. Nu se ostenesc îngrijorându-se ce vor mânca, sau ce vor bea, sau cu ce se vor îmbrăca. Îl slujesc pe Dumnezeu şi ştiu că de la El au hrană şi adăpare şi îmbrăcăminte. Așa îl aflăm și pe Proorocul și Înaintemergătorul Ioan.

El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Nu bea nici vin nici băutură tare. Dar nu se spune că n-ar fi avut vreodată ce mânca şi ce bea. Nu lăcustele şi mierea îl hrăneau, ci puterea lui Dumnezeu, putere ce se împărtăşeşte credincioşilor prin Sfântul nevoitor. Nu-şi făcea griji Sfântul Ioan nici pentru haine şi locuinţă. Casa lui era pustia acoperită de bolta cerului, şi haina lui din păr de cămilă, încinsă cu o cingătoare de piele. Pentru noi, aceste lucruri ni se par extraordinare, însă așa își trăia existența Sfântul.

Părintele Ion Buga spune că: ”Ioan Botezătorul era la înfăţişarea trupească sălbatic şi înfricoşător şi fără asemănare cu ceilalţi oameni, din pricina petrecerii îndelungate în pustie. Avea pârul capului des și încâlcit, faţa-i era arsă de soare, subţire la trup și picioarele lui semănau cu cele ale lăcustelor. Vorba îi era aspră şi dulce; aspră pentru cele de ruşine, dulce în predica spre pocăinţă. Şi într-un cuvânt, precum îi era hrana miere sălbatică aşa îi era şi învăţătura, amestecată cu dulceaţă şi asprime.”

Dreptslăvitori creștini,

Rolul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de a trezi pe Israel, poporul evreu, din idolatrizarea Legii. Ce înseamnă asta? Iudeii credeau că dacă faci parte din poporul ales de Dumnezeu, dobândești și mântuirea. Însă, proorocul Ioan le atrage atenția evreilor că nu e de ajuns acest lucru. Dumnezeu a chemat la mântuire toate neamurile lumii. Ceea ce predică Sfântul Ioan este pocăința! ”Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!” (Matei 3:6). Iar această convertire a Sfântului Ioan presupunea recunoașterea stării de păcat în care se află omenirea. Iar actul prin care se consfințește convertirea, se stabilește aflarea stării de păcat a fiecăruia dintre noi este ”Botezul lui Ioan”. Acest botez, al pocăinței nu dăruia iertarea păcatelor așa cum vedem la Taina Sfântului Botez, ci presupunea căința pentru păcatele săvârșite și pregătirea sufletului pentru dobândirea iertării.

De ce era numit Sfântul Ioan Înaintemergător? Misiunea lui principală era de a trezi fiecăruia dintre noi realitatea păcatului, să ne arate că suntem păcătoși și greșim în continuare. El trebuia să trezească dorința de ispășire,  cerința către Dumnezeu ca noi, oamenii, să primim iertarea păcatelor, iar noi am primit-o prin venirea Mântuitorului Hristos. Rolul principal al Sfântului Ioan era de a tatona terenul, pregătindu-i pe evrei, pregătindu-de pe noi să cerem iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Iubiți credincioși și credincioase,

Chiar și după moartea sfântului, ca martir am putea spune, Sfântul Ioan continuă să fie pentru creștini model de înfrânare, de pocăință, de curățire de patimi prin asceză, adică nevoință, și rugăciune. Inițiator al vieții călugărești și a celei pustnicești, Sfântul Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care gătește calea ce duce la Hristos. Cinstim astăzi soborul Sfântului Botezător. Prin sobor înțelegem adunarea poporului în biserică, la cântarea şi slăvirea lui Dumnezeu, întru cinstea şi lauda marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Celui ce se prăznuieşte. Precum noi îl cinstim pe Ioan Botezătorul așa și cei care îi poartă numele să îl cinstească mai tare. Tuturor celor ce își serbează astăzi onomastica le doresc multă sănătate, bucurii, ajutor, har și pace de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Fie ca Sfântul Ioan Botezătorul să vă ocrotescă și să vă îndrume pașii spre mântuire iar noi prin sfintele sale rugăciuni să dobândim iertare de la bunul Dumnezeu, să moștenim viața de veci și să dăm slavă Domnului Hristos pentru toate, Amin! (Ștefan – Flavius Popa)

Sursa: samariteanulmilostiv.ro