Taina Sfântului Maslu de obște – Vindecare și întărire sufletească

„Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, iar acest dar trebuie păzit, îngrijit și sfințit. Dacă l-am pierdut, trebuie să-l căutăm cu multă credință și speranță”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Prețuirea sănătății în Biserică se vede mai ales din faptul că una dintre cele șapte taine este destinată expres vindecării: Maslul.

Taina Sfântului Maslu este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe, având un caracter profund de vindecare trupească și sufletească. Săvârșită în prezența unui sobor de preoți și a credincioșilor, această slujbă aduce alinare și har divin celor bolnavi, dar și celor care doresc să primească binecuvântare și întărire duhovnicească.

  GALERIE FOTO

În aceste vremuri pline de încercări, Sfântul Maslu de obște a reunit în rugăciune zeci de credincioși la Parohia Sf. Nicolae din Zănești, în seara zilei de 30 martie 2025, gazdă fiind părintele paroh Alexandru Munteanu. Credincioșii s-au rugat lui Dumnezeu pentru sănătate, iertarea păcatelor și pentru vremuri binecuvântate.

Taina Sfântului Maslu a fost săvârșită de un sobor de preoți, aceștia fiind: părintele Eugen Țăpuc (Parohia „Sf. Treime” Luncași – Podoleni), părintele gazdă Alexandru Munteanu, părintele Petru Munteanu (Parohia „Sf. Voievozi” Săvinești), părintele Mihai Meraru (Parohia „Izvorul Tămăduirii” Dragomirești), părintele Roman Ceachir (Parohia pe rit vechi „Sf. Nicolae” Zăneşti), părintele Radu Andonie (Parohia Frunzeni 2), părintele Nicolae Ciuntu (Parohia Zăneștii de Jos), precum și părintele Ștefan Apetrei, fiu al satului Zănești și preot slujitor la Mănăstirea Dumbrăvele.

Sfântul Maslu este o Taină prin care harul lui Dumnezeu se revarsă asupra celor suferinzi, însoțită de rugăciuni pentru sănătate și ungerea cu untdelemn sfințit. Sfântul Maslu poate fi săvârșit individual, însă în multe parohii este organizat sub forma unei slujbe de obște, la care participă un număr mare de credincioși. Acest aspect a fost subliniat și de părintele Eugen Țăpuc, care, în omilia sa, a evidențiat importanța săvârșirii Sfântului Maslu de către mai mulți preoți.

„Dintre toate lucrările săvârșite de preoți, doar Sfântul Maslu trebuie oficiat de cel puțin doi preoți, de preferat șapte sau mai mulți. De ce această rânduială? Nu putem spune că Sfântul Maslu are o importanță mai mare decât Taina Sfintei Liturghii sau decât alte Sfinte Taine. Totuși, răspunsul la această întrebare ne este oferit chiar de Domnul nostru Iisus Hristos, prin modul în care S-a raportat la cei bolnavi.

Știm că Hristos a venit să vindece lumea de moartea și boala păcatului, iar una dintre consecințele păcatului este suferința, atât trupească, cât și sufletească. De aceea, întreaga Sfântă Evanghelie este plină de relatări despre lucrarea Sa vindecătoare. Cele mai multe minuni ale Sale sunt vindecări ale celor suferinzi, eliberări de demoni și învieri din morți, prin care Hristos restaurează sănătatea celor care Îi cer ajutorul.

Această putere de a vindeca a fost transmisă de Hristos ucenicilor Săi, alături de puterea de a ierta păcatele. El le spune apostolilor: „Peste cei bolnavi vă veți pune mâinile și bine le va fi.” (Marcu 16, 18). Mai târziu, Sfinții Apostoli au rânduit ca Sfântul Maslu să fie oficiat de mai mulți preoți, atât pentru binele credincioșilor, cât și pentru protejarea slujitorilor Bisericii.

Fiind oameni, suntem adesea tentați să atribuim lucrarea lui Dumnezeu unui om anume. Dacă un singur preot săvârșește Sfântul Maslu și cineva se vindecă, există riscul ca omul să creadă că vindecarea a fost datorată preotului și nu harului lui Dumnezeu. „Ce preot grozav! M-a atins și m-am vindecat.” Însă Hristos a fost clar: „Iată, vă dau vouă puterea să vindecați.” Puterea de a vindeca nu aparține omului, la fel cum nici puterea de a ierta păcatele nu este a sa, ci a lui Hristos, care lucrează prin el. Atunci când Sfântul Maslu este săvârșit de mai mulți preoți, harul lui Dumnezeu coboară asupra celui bolnav, dar lucrarea Sa nu poate fi atribuită unei singure persoane. În acest fel, atât preoții, cât și credincioșii sunt feriți de ispită.

Taina Sfântului Maslu este esențială pentru viața Bisericii. Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Pe săraci pururea îi aveți cu voi, și pe bolnavi asemenea.” (Marcu 14, 7). De-a lungul timpului, această slujbă a cunoscut o evoluție. Dacă în trecut era mai des oficiată în casele celor bolnavi, în zilele noastre, odată cu deteriorarea sănătății spirituale și morale a societății, s-a simțit nevoia rugăciunii colective. Astfel, Sfântul Maslu de obște, săvârșit cu mai mulți preoți în biserici, aduce nu doar vindecare individuală, ci și întărire duhovnicească pentru întreaga comunitate.

Ceea ce trebuie să reținem este că puterea de a vindeca, la fel ca și puterea de a ierta, nu aparține omului, ci numai lui Dumnezeu. El, în iubirea Sa nemărginită, a rânduit ca această putere să fie lucrătoare prin preoți. Prin harul lui Hristos, atunci când ne apropiem cu credință, putem primi atât iertarea păcatelor, cât și vindecarea sufletească și trupească. Așa cum spune Mântuitorul: „Toate sunt cu putință celui care crede”.

Orice credincios poate lua parte la această slujbă, indiferent dacă se confruntă cu o boală fizică sau doar dorește întărire duhovnicească. De asemenea, este o ocazie de a ne ruga pentru cei bolnavi care nu pot fi prezenți.

Sfântul Maslu ne amintește că Dumnezeu este Izvorul vieții și al vindecării. Participarea la această slujbă ne ajută să conștientizăm că orice suferință, fie trupească, fie sufletească, poate fi alinată prin harul lui Dumnezeu. Rugăciunile rostite de preoți și ungerea cu untdelemn sfințit ne încurajează să ne punem nădejdea în lucrarea lui Dumnezeu, întărindu-ne astfel credința.

În finalul slujbei, părintele Alexandru Munteanu a ținut un cuvânt de învățătură plin de reflecție asupra rugăciunii și a legăturii noastre cu Dumnezeu. Prin cuvintele sale, a subliniat importanța curăției sufletești, a smereniei și a rugăciunii neîncetate, ca mijloc de apropiere de Hristos

„Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această mare și binecuvântată zi, în care Biserica noastră s-a îmbrăcat în haină de sărbătoare, pentru că Biserica adevărată este Biserica vie. Noi suntem cărămizi vii. Biserica nu este doar din beton și cărămidă. Noi facem parte din Biserica tainică, Biserica al cărei cap este Hristos Domnul. Și se simte în Biserică, acum, acea bucurie a rugăciunii.

Sfântul Ioan Scărarul, pe care îl sărbătorim și îl pomenim astăzi, ne învață că rugăciunea este acea cale prin care ne curățim sufletele noastre. Este un proces de curățire prin rugăciune, prin care sufletul se spală și se îndepărtează gândurile rele. Prin rugăciune, printr-un proces tainic în care trebuie să depunem un efort personal, ne ridicăm la o stare de comuniune cu Dumnezeu. Prin curățire și smerenie ajungem la purificarea sufletelor noastre. Curățirea și smerenia sunt parte din această legătură tainică.

Așadar, rugăciunea este ca o hrană a sufletului, o rugăciune pe care am găsit-o și în această zi binecuvântată de Dumnezeu, în care am participat mai mulți preoți și s-a simțit această bucurie sufletească, căci „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. Hristos este prezent aici, în Biserică, și vine să ne mângâie pe fiecare în parte. Unul are o problemă, altul are o boală, altul are un examen de dat. Fiecare dintre noi avem ceva tainic să-I spunem lui Hristos. Rugăciunea este o legătură de intimitate cu Dumnezeu, o legătură tainică, ce ne învață să venim la picioarele Mântuitorului, așa cum a venit tatăl pentru copilul său, rugându-se cu lacrimi pentru vindecare.

Această rugăciune pe care o înălțăm fiecare trebuie să fie din adâncul sufletului nostru, cu lacrimi și smerenie. Ce înseamnă smerenia? Să nu faci rugăciunea din mândrie, ca să te vadă cineva, sau să-I spui lui Dumnezeu, asemenea fariseului: „Câte fac eu și câte dreg eu…”. Nu! Ci, asemenea vameșului, să vii și să recunoști în fața lui Dumnezeu că avem slăbiciuni, că suntem slabi și că nu împlinim întotdeauna voia Sa așa cum ar trebui. Printr-o rugăciune curată și sinceră, Hristos-Domnul coboară binecuvântarea Sa, harul dumnezeiesc, iar vameșul s-a întors la casa lui mai îndreptat și mai bucuros.

De aceea, să învățăm să prindem acest moment al binecuvântării și să fim smeriți în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat această bucurie, să-I mulțumim pentru această clipă minunată petrecută în Biserică, unde se simte bucuria atunci când ne rugăm împreună. Vedeți lumânările? Când este doar una, dă o lumină și o căldură mică. Dar când sunt mai multe lumânări, lumina este mai puternică, iar căldura mai mare. Așa este și în Biserică: când aceasta se umple de credincioși, este o bucurie mai mare, o lumină mai mare, o dragoste mai mare de Dumnezeu și de aproapele.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască sănătate și să prețuim rugăciunea. Îndemnul Sfântului Ioan Scărarul este acesta: „Rugăciune neîncetată, rugăciune smerită, rugăciune cu perseverență”. Adică nu doar din când în când, ci neîncetat, așa cum respirăm, așa să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru ca El să vină și să ne binecuvânteze viața.

Să avem bucuria sfântă, căci astăzi Hristos Domnul s-a atins de fiecare dintre noi atunci când am fost miruiți și binecuvântați. Este acea atingere sufletească, tainică, pe care o simțim, dar pe care nu o putem exprima în cuvinte. De aceea, cu recunoștință, Îi mulțumim lui Dumnezeu și cerem ajutorul Sfântului Ioan Scărarul să ne învețe să ne rugăm mai mult, să postim împreună și să iertăm pe toată lumea. Să avem o inimă curată! Și dacă cineva ți-a greșit, iartă-l! Pe cine nu-l ierți, îl duci în spate ca pe o povară. Avem destule poveri. Hai să trecem la fapte! Să ne iubim unii pe alții și să căutăm cu tot sufletul nostru ca Hristos Domnul să stea pe tronul inimii noastre!

Taina Sfântului Maslu este un test al iubirii şi regăsirii. Sfântul Maslu este un act de compasiune și solidaritate, prin care comunitatea își manifestă iubirea față de cei bolnavi, rugându-se pentru vindecarea lor, iar cei bolnavi, nu doar că pot primi alinare trupească și sufletească, dar prin participarea la această slujbă, mai ales în cadrul „Maslului de obște” unde se roagă mai mulți împreună, se reintegrează în comunitatea credincioșilor.

Înainte de a se risipi pe la caselor lor, credincioșii au fost unși cu untdelemn sfințit pe frunte și mâini, în semn de binecuvântare și har vindecător.

Brîndușa Dediu