
- carmen
- februarie 22, 2026
- 5:17 pm
Adeseori suntem ghidați de gândurile noastre să ne opunem unii altora.
Firește, uneori conflictul pare a fi inevitabil. Este doar un loc în parcare. N-a mai rămas decât o gogoașă pe platou. Sau suntem captivii unei singure învățături sau ideologii, dependenți doar de anumiți influenceri, apartenență care poate duce către stări tensionate.

Dar, în cea mai mare parte a timpului, pe plan interior avem destul loc de întors și, totuși, în trăirile noastre este parcă mai mult un fel de legănat care trimite la ideea ca să rămân eu sus sau, măcar cu impresia că sunt sus, simt cumva nevoia să te cobor pe tine.
Practicând acest lucru, mă voi distrage doar de la pacea și bucuria drumului vieții mele și îmi voi epuiza toată energia într-o bătălie care adesea nu contează.
Într-adevăr, oricât am căutat să rearanjăm lumea, tot nu vom ajunge să ne simțim vrednici.
Singurul răspuns față de adversitatea sau neînțelegerea furtunii gândurilor este să fim cât mai deplin noi înșine, să ne împărtășim mai mult pe noi înșine din Iubirea, Pacea și Liniștea care ni se oferă atunci când le-am simțit pe acestea și le-am trăit ca pe o mare binecuvântare.
Altfel, noi vom reacționa și ne vom opune mereu și mereu și nu vom mai trăi nicicând plenitudinea darului vieții.
Să ne uităm la flori și la copaci. Nu se distrug unele pe altele, unii pe alții.
Chiar atunci când cresc înghesuite sau înghesuiți, cresc în toate direcțiile pentru a ajunge la lumină.
Preot Petru Munteanu




