-Izvorul Tămăduirii-

Harul lui Dumnezeu nu stă închis în Biserică, ci sfințește întreaga viață a omului.

„Icoana Izvorului Tămăduirii ne arată că este, în același timp, o sărbătoare a Mântuitorului Iisus Hristos cel Înviat, dar și a Maicii Sale. Biserica nu desparte pe Hristos de Maica Sa, dar nici pe Maica Sa de Hristos. Maica Domnului este icoana Bisericii lui Hristos, spital de vindecare de boli sufletești și trupești. Biserica, precum spune și Sfântul Ioan Gură de Aur, este spital, nu tribunal.

Învățăm din sărbătoarea de astăzi că Dumnezeu folosește adesea, în lucrarea Sa, elementele naturii, pentru că harul Lui nu stă închis în Biserică, ci sfințește întreaga viață a omului. Pentru toate acestea, omul trebuie să mulțumească, dar adesea noi uităm cât de mare este darul sănătății. Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, iar acest dar trebuie cultivat, îngrijit și sfințit. Dacă l-am pierdut, trebuie să-l căutăm cu multă credință și speranță la Dumnezeu, la Maica Domnului și la Sfinții tămăduitori.”
(Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului așezat de Biserică în Vinerea din Săptămâna Luminată, amintind de una din minunile Maicii Domnului. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și este în legătură cu data Paștilor.

-Istorie scurtă-
Relatarea cea mai cunoscută îi aparține lui Nichifor Calist Xanthopoulos, istoric bisericesc de tradiție greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiția izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat Leon I (457–474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlnește, în apropiere de Poarta de Aur a orașului, cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni și nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii și să-i aducă orbului, în pumni, din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa, într-o bună zi, ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul și-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înțeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălțat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit și mai departe tămăduitoare, săvârșind multe vindecări.

În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, în această zi se săvârșește sfințirea mică a apei.

Hristos a Înviat!”

Preot Petru Munteanu

Alte articole: https://samariteanulmilostiv.ro/colegul-de-serviciu/

și https://jurnalfm.ro/izvorul-tamaduirii/

și https://solidaritatesociala.ro/aventura-prin-lectura-metode-folosite-in-activitatile-de-lectura/