Pătimirea Sfinţilor Mucenici Pavel şi sora sa Iuliana – 4 martie

Când împăratul Aurelian, asupritorul creştinilor, a trecut prin cetatea Ptolemaida din Fenicia, fericitul Pavel, care era creştin, fiind de faţă la trecerea împăratului, şi-a însemnat faţa cu semnul crucii, zicând sorei sale Iuliana:
— Îndrăzneşte, soră, că mare ispită vine asupra creştinilor!
Împăratul, văzând îndrăzneala lui Pavel, 1-a chemat în faţa sa la judecată, zicându-i:
— Cum de-ai îndrăznit, ticălosule om, să mă înfrunţi, când eu am dat porunci să jertfiţi zeilor?
Pavel i-a răspuns:
— Eu nu mă lepăd de adevăratul Dumnezeu, iar ameninţarea ce faci nu mă poate înfricoşa, căci asta doresc şi eu, să ajung mai degrabă la Domnul meu…
Atunci Aurelian a zis chinuitorilor:
— Spânzuraţi-1, chinuiţi-1, să vedem, vine Christosul lui să-1 scape?…
Şi de îndată slujitorii au început a-1 chinui. Dar Pavel, ridicând rugăciuni lui Iisus, a simţit uşurare în durerea lui.
Iuliana, văzând aceasta, a venit în faţa împăratului şi 1-a înfruntat, zicând:
— De ce chinuieşti pe fratele meu, fără vină? Împăratul a poruncit să fie şi ea întinsă pe lemn şi bătută.
Atunci Pavel, uitând de chinul sau, zicea Iulianei:
— Nu te teme, sora mea, căci puţin răbdând aici, ne vom odihni la Christos al nostru în veci…
Văzând împăratul că nu-i poate birui cu aceste munci, a poruncit să fie aruncaţi într-un cazan cu smoală fierbinte.
Ei s-au rugat atunci cu mare putere lui Dumnezeu, iar cei de faţă văzură o minune: smoala clocotită s-a prefăcut în apă rece.
Mulţi din ei crezură în Dumnezeul lui Pavel şi al Iulianei.
Aurelian, crezând că toate acestea sunt meşteşuguri vrăjitoreşti, a poruncit să fie puşi pe paturi de fier înroşite în foc. Dar nici cu aceasta nu i-a putut vătăma întru ceva, căci ei şedeau pe acele paturi fără grijă, aducând laude lui Dumnezeu.
Doi dintre chinuitori au crezut şi au strigat: „Nu este alt Dumnezeu decât acela al lui Pavel şi-al Iulianei”.
Împăratul crezător că aceşti slujitori sunt cumpăraţi cu aur de către creştini, a pus să fie omorâţi de îndată.
Mergând la moarte, ei se bucurau, simţind o mângâiere dulce în sufletul lor.
Iar pe Pavel şi Iuliana îi trimise la temniţă, punându-i în lanţuri şi în obezi şi aşezându-i pe paturi de piroane ascuţite.
Fiind miezul nopţii şi ei rugându-se cu putere lui Dumnezeu, a strălucit o lumină puternică şi îngerul Domnului, stând înaintea lor, le-a zis: „Pavele şi Iuliana, slugi ale Dumnezeului celui adevărat, sculaţi-vă şi-L preamăriţi…” Apropiindu-se de ei, îngerul a atins lanţurile şi obezile şi îndată ele s-au sfărâmat, iar ranele sfinţilor s-au vindecat. Nevătămaţi, sfinţii stătură sănătoşi pe picioare. Şi toţi cei de faţă au văzut şi s-au minunat. Pe urmă, au crezut în Dumnezeul cel viu.
Şi iar i-a scos crudul împărat la cercare şi din nou ei nevoind a jertfi zeilor au fost puşi la cazne şi mai grele. Dar Mântuitorul, stând necontenit în ajutorul lor, i-a uşurat, ei nesimţind acele munci.
Şi era acolo un chinuitor, zis Stratonic care, fiind pus să rupă carnea de pe coastele sfintei Iuliana, se prefăcea numai că le rupe, ci îşi ţinea numai mâinile pe frumosul ei trup.
Atunci Iuliana i-a zis:
— Fă porunca tiranului şi nu mă cruţa!…
Iar Stratonic, văzând o asemenea virtute, a strigat către împărat:
— O, Aureliane, zadarnic asupreşti pe asemenea oameni… Ei sunt mai tari ca tine…
Aurelian a căzut pe gânduri… Pe urmă, a zis lui Stratonic:
— Ce este cu tine, Stratonic?
El cu mare putere a strigat atunci:
— Şi eu sunt creştin!…
Pe dată, Aurelian porunci să i se taie capul. Iar el, pe când era dus la locul osândei, cânta şi preamărea pe Dumnezeu.
Văzând puterea sfinţilor, Aurelian a poruncit ca ei să fie puşi într-o baie şi acolo să fie aduse aspide, vipere şi şerpi cu coarne şi să-i închidă laolaltă.
Trei zile şi trei nopţi au stat aşa, acolo, dar jivinele stăteau supuse şi blânde la picioarele sfinţilor, iar ei se rugau fără încetare lui Dumnezeu…
A patra noapte, împăratul a trimis pe slujitori să vadă ce s-a întîmplat cu ei. Venind acolo, ei au auzit pe sfinţi cântând psalmi de laudă lui Dumnezeu, iar când au privit printr-o ferestruică, au văzut pe îngerul Domnului în mare lumină păzindu-i.
Au alergat şi au spus împăratului.
Aducându-i la sine, împăratul cu blândeţe le-a vorbit:
— A venit zeul Apolo la voi şi v-au ferit de rău… Pavel i-a răspuns:
— Eu nu cunosc pe Apolo, ci pe Dumnezeul cel viu, căruia mă închin…
Din nou s-a mâniat împăratul şi a pus să-i bată cu vergi de fier.
Pe urmă, a poruncit ca Iuliana să fie dusă spre locurile de desfrânare şi să. fie dată oricui va vrea.
Dar pe când o duceau într-acolo, îngerul Domnului a venit înaintea ei şi i-a zis:
— Nu te teme, Iuliano, sunt trimis de Domnul Christos să te apăr…
Şi îngerul lovea cu putere pe oricine voia să se apropie de Iuliana.
Poporul, văzând această minune, a început a striga:
— O, mare e Dumnezeul Iulianei!. şi cei ce voiau s-o pângărească o rugau acum în genunchi să-i ierte de-o asemenea nesocotinţă.
Mulţi au crezut şi-au primit haina Sfântului Botez.
Orbit fiind de patimă şi nevoind să vadă, Aurelian a aruncat pe sfinţi la neînchipuite şi grele munci. Dar ei stăteau în caznă şi, cântând, aduceau slavă lui Dumnezeu, nesimţind durerile.
Poporul a început atunci a ridica murmure, cerând împăratului că dacă le găseşte vreo vină dreaptă, să-i dea morţii, dar să nu-i mai chinuiască atâta.
Împăratul, temându-se de-o ridicare a poporului, a poruncit să li se taie capetele, iar trupurile să fie date drept hrană la câini.
Sfinţii fură scoşi atunci din cetate şi duşi la locul osândei.
Bucuroşi că se apropie mai degrabă de Stăpânul cel bun şi dulce, ei şi-au plecat grumazul sub securea călăului, preamărind pe Dumnezeu.
Trupurile lor au stătut acolo, în câmpie, dar nici câinii, nici lupii, nici alte jivine nu s-au atins de ele.
Aflând împăratul despre aceasta a zis: „Nici morţi nu i-am putut birui pe aceşti creştini” şi a poruncit ca străjile care păzeau trupurile să se tragă de-acolo pe nesimţite.
Atunci au venit creştinii şi-au ridicat sfinţitele trupuri, îngropându-le cu cuvenită cinste şi aducând Domnului Iisus Christos slavă şi închinăciune. Amin.

Viețile Sfinților, Ed. Artemis, vol. I