Avortul din perspectivă creștină

Sfânta Biserică consideră avortul întruchiparea tuturor relelor și fărădelegilor. Prin avort se stinge fără nici un drept, o scânteie divină pentru veșnicie. O altă mai grea răspundere nici nu există pentru om. Sufletele celor avortați nu mai pot fi botezate decât cu lacrimile unei pocăințe desăvârșite.

În vechime, păgânii aduceau idolilor jertfe omenești, de regulă copii. Același lucru îl fac astăzi femeile care avortează: aduc sacrificii de copii acelorași idoli pe altarul desfătărilor și al necredinței.

Potrivit moralei creștine, avortul este un păcat strigător la cer, care întruchipează trei mari păcate laolaltă: necredința, desfrânarea și uciderea.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu dă o definiție acestui păcat și arată cât de mult a decăzut omul prin acceptarea și săvârșirea lui. Deși Dumnezeu a creat pe om ca și „coroana creației”, prin săvârșirea acestui păcat, omul devine mai rău chiar decât animalele. „Zămislirea se face în momentul întâlnirii celor două celule sexuale, a căror unire formează oul fecundat. În acel moment, Dumnezeu trimite Sufletul, adică artistul incomparabil care, supunându-se poruncii divine, se pune imediat pe lucru, ca să-și construiască trupul în care va viețui… Ei bine! Acest suflet – ce iese desăvârșit din mâinile Creatorului – e asasinat de propria lui mamă. Și această grozavă nelegiuire este apanajul dat de Satana, mamelor omenești. Nu veți găsi o fiară, oricât de sălbatică și oricât de feroce v-ați închipui-o, care să fie în stare să calce ordinul lui Dumnezeu și să-și distrugă progenitura”1.

Femeile din România invocă motive diverse atunci când își justifică hotărârea pentru avort. Marea majoritate îşi justifică decizia pro-avort prin intenţia de a limita numărul de copii. Un alt pretext des invocat îl constituie condiţia materială precară. Asta înseamnă fie că au un venit scăzut, fie se află în stare de şomaj sau trăiesc teama de a nu-şi pierde serviciul.

Acestor ”motive” pro avort le răspunde Părintele Epifanie I. Teodoropulos: „Nașterea de copii mulți este mai mult o chestiune de jertfă, și mai puțin de mijloace materiale… Cei căsătoriți nu trebuie să evite numai nezămislirea, ci și programarea copiilor. Să se lase cu încredere în mâinile lui Dumnezeu și să considere venirea fiecărui copil, un mare dar dumnezeiesc”2.

Pr. Ciprian Ungureanu

1.Nicolae Paulescu, Cele patru patimi și remediile lor,  București, 1921, pp. 20.

2.Părintele Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Schitul Lacu, Sf. Munte Athos, 2000, pp 155,157.