Străbătut de râul Mureş, oraşul Lipova este înălţat în zona de contact dintre Munţii Zarandului şi Dealurile care îi poartă numele. Una dintre mândriile localnicilor este Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, capodoperă a artei feudale românesti.
Locaşul a fost ridicat în trei etape, pe cheltuiala cnejilor români de pe valea Muresului, cheltuieli la care ar fi contribuit, conform tradiţiei, chiar Basarab I, domnitorul Ţării Româneşti.
În secolul al XIV-lea, în jurul anului 1338, a fost ridicat pronaosul şi jumatate din actuala navă în stil bizantin. Biserica avea o cupolă pe naos şi abside laterale de formă dreptunghiulară pentru cântăreţi. Comunitatea românească din Lipova era deosebit de puternică, aşa că a putut investi sume considerabile în realizarea monumentului, fiind ajutată şi de sârbii şi macedonenii stabiliţi în zonă. Nu se ştie dacă în timpul stăpânirii turceşti (1552-1595 si 1613-1718) biserica nu a fost transformată în moschee dar se poate să fi scapat, pentru că, la vremea respectivă, era situată în afara cetăţii. După Pacea de la Passarowitz din 1718, Lipova si întregul Banat au intrat sub stăpânire austriacă iar locaşul a devenit biserică parohială.
Locuitorii oraşului au realizat o primă restaurare serioasă în 1732, iar în 1735-1738 au chemat o echipă de zugravi din Oltenia care au acoperit pereţii cu fresce atât în interior cât şi în exterior. Meşterii proveneau din vestita şcoală de la Hurezi, întemeiată de Constantin Brâncoveanu şi, conform inscripţiei din nord, echipa era formată din pictorii: Nedelcu, Şerban şi Radu Popovici. Frescele exterioare au fost acoperite mai târziu cu tencuială fiind parţial descoperite cu ocazia restaurărilor din 1928. Există în nava veche şi fresce mai vechi, datate de Nicolae Iorga în jurul anilor 1500. În 1797 biserica a fost mult prelungită şi a căpătat o nouă formă conform stilului baroc, stilul oficial al Imperiului Habsburgic. Cupola a fost înlocuită cu o boltă joasă şi pe faţada vestică i s-a adăugat un turn terminat cu un coif rococo.
Tot acum, un nou iconostas, realizat de pictorul româno-macedonean Stefan Tenetchi, a despărţit altarul de naos. De un efect deosebit este tronul arhieresc, frumos sculptat, adus din Moldova. Forma actuală a locaşului se datorează însă restaurarilor din 1928-1930 când s-au adaugat galeriile din interior, edificiul a fost reînălţat şi în locul vechii cupole s-a aplicat o boltă semicirculară.
Sursa: revista magazin.ro
