Cum ne alegem prietenii?

Pentru orice tânăr prietenii reprezintă, după cum nu este greu de observat, o a doua familie. Dacă un copil nu are cum să îşi aleagă părinţii, în schimb prietenii şi-i alege. De aceea încrederea pe care le-o acordă este mare, iar afecţiunea pe care le-o poartă este profundă. Prietenii sunt cei cu care îşi împarte viaţa, sunt punctele lui de sprijin, sunt cei alături de care creşte.

Din păcate, pe cât de strânsă poate fi o prietenie, pe atât de mult rău poate face copiilor noştri una nepotrivită. Astăzi, destrăbălarea, care stă pe un soclu de aur, îmbracă o sumedenie de forme. De la desfrânare, beţie, până la violenţă, păcatul oferă o gamă largă de oferte pentru tineri. Aceste patimi nu se autoprezintă ca valori negative. Nu se arată ca şi cum ar fi respingătoare, ci ca şi cum ele ar fi adevăratele valori. Un tânăr care nu bea şi nu fumează este considerat lipsit de personalitate, un tânăr care nu întreţine raporturi sexuale cu prietena lui este considerat anormal.

Ziarele sunt pline de ştiri, care de care mai dureroase, despre ce urmări triste au unele „prietenii“. Părinţii trebuie să fie conştienţi că, dacă nu se interesează de anturajul copiilor lor, o educaţie îndelungată se poate transforma în amintire în numai câteva zile. Pentru că puţini tineri au curajul de a fi altfel decât prietenii lor.

Avem datoria de a-i ajuta pe copii să îşi aleagă prietenii. Dacă, de exemplu, cât sunt mici, în locul în care se joacă sunt mulţi copii prost crescuţi, trebuie să facem efortul de a-i duce în locuri unde îşi pot face altfel de prieteni – într-un parc sau unde considerăm că este mai bine pentru ei.

Cel mai important mediu pentru copiii noştri îl constituie şcoala. În şcoli sunt tot mai puţine clasele în care profesorii intră cu plăcere. Apar tot mai mulţi copii problemă, copii care chiulesc pentru că nu îi interesează şcoala, copii care sunt modele negative pentru ceilalţi. Ei sunt colegii copiilor noştri.

În licee situaţia este şi mai tristă. Liceele riscă să devină din instituţii de învăţământ locuri viciate. Uneori tinerii reuşesc să îşi ascundă viciile faţă de părinţii lor vreme îndelungată, şi părinţii observă căderile lor prea târziu. A început să ia proporţii până şi consumul de droguri. Cât de repede se schimbă lucrurile… Au fost de ajuns câţiva ani pentru ca un păcat despre care înainte se ştia numai din filme să se răspândească cu o viteză alarmantă.

Majoritatea copiilor care se droghează nu sunt conştienţi de efectele grave ale consumului de droguri.

Mulţi părinţi nu îşi dau seama că situaţia este din ce în ce mai gravă, şi este foarte greu ca cineva să atragă atenţia asupra tuturor aspectelor acestei situaţii.

Există şi excepţii, există şi tineri cu viaţă curată, tineri binecuvântaţi de Dumnezeu. Dar numărul lor este prea mic pentru a putea rămâne indiferenţi la pericole.

Preot Ciprian Ungureanu