Marea bucurie

Copii se nasc

Și s-au născut,

De când e lumea,

De la-nceput.

De când Pământul

În jurul axei se rotește

De mult, de-atunci,

Orice copil zâmbește.

El știe că e mic,

Și ocrotit va fi,

Iar vietatea umană

Nicicând nu va pieri.

Copiii sunt lăstari

Ai vieții omenești.

Copiii sunt oglinda

Vieții ce o trăiești.

Un zâmbet de copil

Îți luminează fața;

Un zâmbet de copil,

Frumoasă-ți face viața.

De ai copil în casă

Lumină vei avea

Și când vei muri târziu,

El va continua.

Va fi urmașul tău

În lume mai departe

Iar când bătrân va fi,

La fel, de copii se desparte.

Nu-i bucurie mai mare

Când vezi cum gângurește,

Când singur se ridică

Și prin casă pășește.

Mai cade câte-odată

Dar și atunci zâmbește

Se așează-n funduleț

Și ochii îi rotește.

Se uită împrejur

Să vadă cine-a văzut,

Că el, un ghemotoc,

Din greșeală a căzut.

Ghebosu Neculai