De-ai şti, tu, inimă ce-i raiul
Te-ai smulge singură din piept
Ai alerga, spre cer, cu duhul
Şi m-ai lăsa doar trup inert.
De-ai şti, tu, suflet ce-i iubirea,
Te-ai înălţa, spre cer, cu cânt
Şi vei alege nemurirea
Cuprins de har, într-un cuvânt.
Inima mi-e plină de tristeţe
De atâta răutate-n noi,
De ce laşi, Doamne, să ne-ngheţe,
Lacrimi neplânse în puhoi?
Georgiana Popuțoaia – Clasa a XI-a G,
Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani