Doamne, nu ne lăsa să fim cuprinși de o teamă paralizantă de viruși, de boli molipsitoare!
Doamne, oare de ce noi, astăzi,
suntem atât de fricoși și necredincioși,
Atât de egoiști și atât de săraci în
iubire și solidaritate, atât de urâcioși
La suflet, atât de împietriți și insensibili,
atât de individualiști și răutăcioși?
Mă întristează profund lipsa noastră
de credință și nădejde în pronia divină,
Mă întristează profund toate fricile și
temerile noastre ce ne lipsesc de lumină,
Ce ne țin ființa într-un întuneric adânc,
în întunericul de nepătruns al iadului!
Doamne, nu ne lăsa înlănțuiți în cursele
diavolilor, nu ne lăsa în capacana răului!
Nu ne lăsa să ne îndoim că Tu ești
Doctorul trupurilor și sufletelor noastre!
Nu ne lăsa să fim cuprinși de o teamă
paralizantă de viruși, de boli molipsitoare!
Nu ne lăsa să ne izolăm unii de alții, de parcă
am avea ciumă sau lepră necruțătoare!
Nu ne lăsa să ne dorim să moară capra
vecinului și pe strada noastră să vrem soare!
Nu ne lăsa să ne fie teamă să mai cercetăm
Sfânta Biserică de teama îmbolnăvirii!
Doamne, Îți spun cu toată sinceritatea că eu
nu sunt paralizată de teama molipsirii
Cu virusul noii gripe, nu mi-e teamă să sărut
sfintele icoane, din care mă-mbrățișează sfinții,
Din care Măicuța Domnului îmi zâmbește
cu multă iubire și-mi întinde brațele Sale
Calde, iubitoare, care ca niște diafane aripi
de îngeri mă ocrotesc de toate relele și bolile.
Doamne, nu mi-a fos teamă nici măcar o clipă,
să mă împărtășesc cu aceeași linguriță
Din care s-au împărtășit zeci de persoane,
am crezut cu adevărat că nu este cu putință,
Ca Sfânta Împărtășanie să nu fie dătoare
de putere, de viață, că ea este semn de biruință
În războiul nevăzut cu demonii fricilor și
îndoielilor, ce te aruncă în hău de necredință,
În hău de neiubire, în hăul morții sufletești.
Doamne, mă gândeam ce s-ar întâmpla oare,
Dacă acum, în astă lume stricăcioasă și
temătoare și de umbra ei, ar împărăți Antihrist,
Dacă ar fi să nu mai fie hrană și apă pe pământ?
Gândeam cât ar fi de deprimant și trist,
Să vezi că mulți creștini și-ar vinde sufletul
pentru o pâine, o haină sau un lucru material,
Să vezi cum mulți ar călca peste cadavre,
ar face pact cu diavolul și cum orbiți spiritual
S-ar lepăda de Hristos Mântuitorul, de credința
străbună, s-ar îndrepta spre spațiul morții,
S-ar înveșmânta în haina umilinței degradante,
în haina fricii, în haina urâtă a lașității.
Doamne, oare de ce nu ne luăm modele în
viață pe sfinții, mucenicii și pe toți drepții,
Care au înfruntat orice ispită, orice încercare,
orice prigoană, orice suferință, cu credință?
Cu credință tare, neclintită, izvorâtă dintr-o
iubire autentică pentru Tine. E cu neputință
Să fim oare, și noi, cu nădejde și cu credință,
cu credința care poate muta munții din loc?
E cu neputință, să ne purtăm demni Crucea
spirituală, de ce oare, nu avem curaj deloc?
De ce nu avem credință cât un bob de muștar,
credință care poate ține departe orice boală,
Credința ce te ajută să te lași în toate, în grija
Domnului? De ce suntem biruiți de îndoială
Că la Dumnezeu nu sunt toate cu putință,
că Dumnezeu nu poate stăvili orice epidemie?
Doamne, iartă-ne slaba credință, iartă-ne
lașitatea noastră, iartă-ne pentru lipsa de empatie
Pentru semenii în nevoi și necazuri, bolnavi
și-mpovărați, iartă-ne a noastră împietrire și urâciune!
Și ne ajută să ne trezim din somnul adânc al
indiferenței, ajută-ne să ne plecăm genunchii la rugăciune!
La rugăciune pentru întreaga lume, la rugăciune
pentru toți frații și surorile noastre, la rugăciune fierbinte,
Pe care Tu să o asculți și s-o împlinești cu multă iubire
și milostivire, fiindcă ca un iertător și bun părinte,
Nu poți să rămâi insensibil la strigătul puternic
de ajutor al copiilor Tăi, creați după a Ta asemănare,
Nu poți să ne lași să zăcem în întunericul iadului,
în care frica și neiubirea împărățesc cu putere mare!
Doamne, Te rog, și eu, păcatoasa, nu ne pedepsi după
păcatele noastre, Te rog, ajută-ne să rămânem Oameni,
Să nu fim mai răi decât animalele sălbatice, ce se sfâșie
între ele, ajută-ne să fim ca Tine, milostivi samariteni!
Cristina Toma
