– Drachten –

Cine nu a auzit de Drachten…?
Drachten este o localitate frumoasă, situată în nordul Olandei, localitate ce aparține provinciei Friesland.
Am locuit timp de un an de zile, în marele și frumosul oraș Groningen. Studiile postuniversitare mi-au îndreptat pașii înspre acolo. Orașul are o universitate de renume și eram impresionat atunci de oferta studiului academic, de implicarea cadrelor universitare în actul cercetării studențești. Ce să mai vorbim despre bibliotecă și cantină…

Amintirile cu oameni minunați de acolo, evenimentele culturale, cărțile citite, studiile, toate se adună într-un frumos buchet al trăirilor de altădată care spune pe scurt doar: Friesland.
În orașul Drachten am avut onoarea să îl întâlnesc pe domnul Ian Hofstra, antreprenor renumit, filantrop de excepție și colecționar înrăit.
Întâlnirea cu această personalitate a locului s-a datorat faptului că, o bună perioadă de timp, prin organizația Stichting Friesland – Roemenie, multe ajutoare au ajuns în zona județului Neamț, domnul Ian Hofstra fiind președintele și inițiatorul acestei organizații caritabile.
Nu m-aș fi întâlnit cu domnia sa dacă nu mi-ar fi atras atenția, când studiam acolo, în Groningen, faptul că a cumpărat o mănăstire catolică de ordin carmelit, cu tot cu cimitirul mănăstirii.

În Olanda, bisericile sunt impozitate la fel ca toate celelalte activități economice sau activități private și, la fel, clădirile aflate în proprietatea bisericii nu scapă de impozitare.
Un grup de maici catolice în vârstă, de ordin carmelit, nu au putut achita taxele la stat și astfel mănăstirea, cu toate dependințele, inclusiv cimitirul, a fost scoasă la vânzare.
Domnul Ian Hofstra a cumpărat această proprietate, ceea ce mi-a atras atenția și m-a determinat să-i solicit o întâlnire.
M-a primit cu multă bunăvoință și amabilitate, nu la biroul dânsului, o binecunoscută firmă de turism și evenimente culturale, ci acasă la dânsul, unde, împreună cu familia, m-au invitat la masa de prânz.
Discuția din timpul mesei s-a întins mai apoi până spre seară, când mi-a prezentat multe din activitățile și proiectele domniei sale.
Ce doresc însă să accentuez este faptul că, stând la masă în livingul modern și luminos al familiei Hofstra, am zărit în partea de nord a încăperii un perete întreg ocupat de icoane vechi care mi-au adus aminte de bisericile de acasă. Peretele părea un iconostas, amplasat ca un puzzle răvășit, icoane mari și mici; sfinții zugrăviți în icoane erau parcă puțin cu fețele stânjenite de ridicolul spațiului unde ajunseseră.
— Domnule Ian, observ că aveți icoane frumoase; privind la ele mă simt la dumneavoastră ca acasă, îi zic cu uimire și curiozitate în glas.
— Da, sunt icoane din România, le-am primit cadou și le-am adus aici, mi-a răspuns calm și binevoitor.
— Am o întrebare și o rugăminte totodată, i-am spus privindu-l în ochi: îmi permiteți să le duc înapoi acasă?
— Petru, mi-a răspuns domnul Ian, după cum știi, nu sunt ortodox, însă se întâmplă uneori, când am probleme diverse, să vin în fața acestor icoane și să le iau pe rând în brațe, efectiv le îmbrățișez. Uite cum fac. Și, zicând aceasta, a luat o icoană a Sfântului Nicolae de pe perete și a îmbrățișat-o ca pe cineva drag, pentru câteva clipe.
Am păstrat o lungă și frumoasă amiciție cu domnul Ian Hofstra. Am petrecut multă vreme în frumoasa bibliotecă a mănăstirii carmelite, transformată într-un spațiu de cultură. În capela fostei mănăstiri, multe concerte simfonice atrăgeau audiența și prin transmisiile radiofonice de acolo.
Mă gândeam însă la cei care au făcut acest dar de icoane vechi către domnul Hofstra, cum de au îndrăznit să facă aceasta și cu ce au umplut golul rămas după icoanele dăruite.
Poate că acolo, în Drachten, la domnul Ian Hofstra, alături de impresionanta colecție a dânsului de autobuze cu roți de căruță, primele autobuze apărute în lumea întreagă, pasiune de colecționar vestită, icoanele vechi care au călăuzit sufletele neamului nostru în clipe de rugăciune vor trece mai sigure prin furtunile vremurilor noastre.
Noi ne pricepem uneori să le înlocuim, fără regrete, cu cele replicate pe banala hârtie, în tipografii.

Preot Petru Munteanu

Alte articole: https://solidaritatesociala.ro/impreuna-ajutam-mai-mult/

și https://samariteanulmilostiv.ro/oak-hall-otford-manor/

și https://jurnalfm.ro/fundatia-impreuna-pentru-solidaritate-sociala-la-antena-3/