”Era frumos….. așa era!” (II)

Interviu cu domnul TRUCĂ (Răducă Dumitru)

 -După armată v-a cam venit vremea de însurătoare…. Cum v-ați găsit soție? La bal? Hore? La biserică? Și după ce v-ați întemeiat o familie cu ce ați susținut-o?

 – Păi da…. Pe la petrecerile din sat aveai ocazia să cunoști fete, acolo mi-am cunoscut mai bine și eu soția. Se făceau multe hore și baluri…. în toată duminica, mai ales la Popică la salon. Iar apoi, a doua zi de Paște, Crăciun sau alte sărbători mari nu mergeau la biserică bătrâni, ci doar tineret, ca  să-și arate hainele noi. Apoi erau obiceiuri speciale pe la nunți. Eu așa am început să-mi câștig pâinea. Lucram la uzină, dar mai și făceam pe vornicul. Eram tare căutat… se amânau nunțile dacă nu eram eu.

O nuntă începea așa: o lua seara pe mireasă cu vedre (cum ar veni zestre), se punea în căruță și se purta totul la mire. A doua zi, duminica pe la ora 10, venea muzica și începea petrecerea. Eu eram prezent din primul moment. Mirele și mireasa trebuia să-și ia iertăciune și eu aveam un întreg discurs: ”Luați de-ascultați cinstiți nuntași; frați și surori care stați pe brezinul nostru ca niște cununi de flori, dar mai ales dumnevoastră cinstiți părinți. Ascultați puține cuvinte de rugăciune. Se roagă fiii dumneavoastră cu plecăciune să le dați iertăciune. Se roagă cu smerenie să le dați blagoslovenie. Nu sunt fii pe Pământ să trăiască, la părinți să nu greșească. Că pe Pământ multe rele se fac și lui Dumnezeu Sfântul  nu-i plac. Iar Dumnezeu tace și privește, dar pe nimeni nu osândește. Căci luni, întâia zi, Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul. Raiul numai cu graiul. Marți             a-mpodobit Dumnezeu Cerul cu Luceferi și stele, să ne păzească de rele. Miercuri a făcut Soarele și Luna pe care le privim noi cu toți întotdeuna. Joi l-a făcut pe strămoșul nostru Adam, care cu toții ne tragem din neam. Cu trupul din lut, cu suflet Duhul Sfânt, cu sângele din mare, cu frumusețea din soare, după chipul și asemănarea Sfinției Sale. Dar văzând Dumnezeu că nu este bine ca omul să viețuiască singur, l-a adormit pe Adam în mijlocul raiului. Și a întins mâna cea dreaptă și-a rupt o coastă de la stânga și a zidit pe strămoașa noastră Eva după chipul și asemănarea sa. Iar Adam când s-a sculat, foarte s-a-nspăimântat: „Ce este aceasta Doamne?” Și Dumnezeu i-a spus: „Nu te-nspăimânta Adame, acesta este trup din trupul tău și oase din oasele tale.” Și i-a pus Dumnezeu în rai ca să-l stăpânească. Iar pentru călcarea poruncilor sale i-a trimis Dumnezeu pe Pământ și le-a zis: „Adame, mergeți pe Pământ să-l stăpâniți, pe el să vă hrăniți și să vă înmulțiți ca stelele cerului, ca nisipul mării, ca iarba Pământului, ca florile câmpului, de atunci și până azi cu toții, neam din neam, viță din viță,  până a ajuns vremea la aceste tinere mlădițe care stau cu capetele plecate, și fețe rușinate și vă roagă pe dumneavoastră cinstiți părinți să-i iertați, să-i blagosloviți. Blagoslovenia părinților întărește casele fiilor. Iar blestemele de la părinți risipesc casele la fii. La vremea căsătoriei se va dezlipi feciorul și fecioara de mama sa și de tatăl său și se vor lipi amândoi și vor merge la a lor casă, care de la Dumnezeu Sfântul este aleasă. Amin, amin și mie-o-steclă de vin și-o năframă de in și întru Hristos, amin.”  Acum foarte puțini tineri își mai doresc să le faci astfel de strigături.

– Și după această iertăciune…. cum mai era?

Pe urmă mirii se sculau, se aduceau 2 sticle de vin pentru dânșii și își cinsteau părinții și rudele și de acolo plecam la biserică, la cununie. Pe drum se puneau găleți cu apă pline, iar mirele le dădea câte un ban celor ce veneau cu ele. Apoi, de la biserică, ne duceam și jucam toată noaptea. Luni dimineața plecam la fabrică nedormit, iar la 2 când ne-ntorceam ne duceam din nou să jucăm. Atunci veneau socrii mari la masă cu invitații lor. Și totul ținea până marți dimineața, până dezbobota mireasa. Deci, cu totul, evenimentul ținea aproape 3 zile. Erau obiceiuri frumoase. Și când nu erau nunți, se făceau baluri. La bal băieții puteau veni singuri, dar fetele trebuiau să aibă partener sau să vină însoțite de mame. Se dădeau confetti, lanțuri de hârtie creponată….. Era frumos…. așa era!

 (Petronela Baghiu)