Gândurile omului? – Rostul lor este acela de a se dezvolta în gânduri veşnice şi divino-umane.
Gândul este o povară grea şi chinuitoare. Numai că şi gând al lui Hristos Iisus el devine o povară uşoară şi iubită. Fără Hristos (în noi), orice gând este un mic iad şi toate laolaltă- un iad nesfârşit şi veşnic.
Nu există nimic mai îngrozitor decât o veşnicie fără Hristos.
Pentru că acolo unde nu este prezent Hristos toate se preschimbă în blestem, în amărăciune, în groază; acolo, deasupra scânteii pe jumătate stinse a conştiinţei de sine a omului se aşterne o umbră nesfârşită şi un întuneric infinit; acolo trupul se preschimbă într-o povară grea, iar sufletul într-un jug blestemat.