Lacrimi uitate de lume

Lacrimi uitate de lume

Tatăl nostru care eşti în ceruri… Iartă-ne că Te-am uitat. Nu ne lăsa să murim înecaţi în propriile lacrimi. Ne-am rătăcit în lăcomiile noastre. Vrem să avem mai mult decât toţi, să fim lăudaţi şi să ne spună zilnic ceilalţi că le suntem de ajutor. Am uitat de dragoste, Părinte. Te-am ignorat, Te-am bajocorit, Te-am înjurat. Dar, Doamne, nu ne lua speranţa ce se naşte după lacrimile plânse, nu ne răpi prietenii ce ne rabdă şi sunt sătui de orgoliul nostru. Tată Ceresc, uite inima mea. Este ruptă, dată la alţii şi rămasă la alţii, este urâtă, murdară şi bate doar cu ajutorul Tău. Iartă-mi păcatele. Nu îl pedepsi pe aproapele meu din cauza mândriei mele. Ia-mi mie violenţa din vorbă atunci când mă cert. Iartă-mă când Te fac să pătimeşti. Iartă-mă că aleg egoismul şi te las să mori, Doamne, întruchipat în săracul din faţa bisericii care tocmai a murit de foame, de străinul ce a venit să-mi ceară adăpost şi l-am găsit îngheţat, aproape mort următoarea zi. Iartă-mă că Te-am uitat!
Sfinţească-Se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta… Nu ne lăsa să ne închinăm la cel rău. Nu ne lăsa cu drogul în mâini. Nu ne părăsi când ridicăm palma să ne lovim aproapele. Nu Te opri din plânsul Tău sfânt când vezi oameni cu boli grave din spitale respinşi de societate, când copii mor, când bătrâni sunt lăsaţi fără niciun ajutor în propriile lor case. Fă-ne pe noi să ne închinăm în Sfânta Biserică, Împărăţia Ta de pe pământ, să aflăm de martirii ce au murit în temniţe comuniste, Valeriu Gafencu, de părintele Arsenie Boca ce a sfinţit numele de român. Dă-ne nouă dragostea Ta frumoasă să le închinăm rugăciuni celor ce au vărsat din sângele lor pentru fiecare român, celor ce au dormit pe cimentul rece ca să poată supravieţui colegii lor de temniţă şi să le ducă povestea mai departe. Nu ne arunca în aceleaşi temniţe în care au murit eroii neamului nostru. Nu lăsa românii să creadă că sunt oameni fără istorie. Dă-le lor amintirea oamenilor ce au plâns cu lacrimi de sânge ca noi să ştim cine suntem, de unde venim şi cine ne ajută să trăim. Dă-le cuvintele părintelui Arsenie ce a învins răul din acestă lume, a trecut peste lăcomia în care sălăşluieşte omul şi a ajuns să mângâie sufletele oamenilor ce nu mai pot ţine durerea lor în spate. Fă să se nască oameni care să ne ajute să ne ducem crucile mai departe. Că nu le mai putem duce. Devin mai grele, mulţi oameni renunţă la Tine, ne scuipă şi batjocoresc omul din noi, Te batjocoresc pe Tine. Dăruieşte-ne mângâierea mâinii Tale, să aflăm că mândria, mânia şi durerea nu conduc această lume. Doamne, Iisuse Hristoase, ridică-ne când cădem striviţi sub povara crucii noastre, opreşte picioarele celorlalţi să ne mai lovească, aprinde flacăra stinsă de mult în inimile noastre cu Sfânt Sângele Tău. Suntem goi, răi şi fugim de dragostea Ta… Ne trezim într-o lume murdară fără suflet… Rămânem fără Tine, Doamne…
Precum în Ceruri, aşa şi pe pământ… Am rămas murdari de păcatele noastre, îngropaţi de vii de patimile noastre, de mândria la care nu putem renunţa, la necredinţa cu care ne aruncăm în orice provocare, cu durerea care izvorăşte din noi când vedem că nu putem reuşi fără Tine… Suntem aproape morţi… omorâţi de oameni ca noi. Am rămas o lume de sălbatici, fără Tine, Doamne. Iartă-ne că Te-am hulit, Doamne! Te-am chemat în vorbele noastre doar ca să ne batem joc de Tine! Voia noastră liberă ne-a aruncat în luptă, să ne furăm darul celuilalt, să reuşim singuri, fără oameni şi fără Tine! Am judecat, am osândit, am omorât, Doamne. Miluieşte-ne pe noi, păcătoşii, care mai trăim o zi din viaţa noastră murdară… Că mult ne mai rabzi, Doamne!… Pâinea noastră cea de toate zilele, Dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean!

Raluca Covrig, clasa a XII-a A,
Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

go top