Odihnă veșnică, doamna învățătoare Prisecaru Maria!

Cu profundă tristețe anunțăm trecerea la cele veșnice a doamnei Prisecaru Maria, o educatoare devotată și iubită de generații de elevi și părinți. A plecat dintre noi la vârsta de 76 de ani, lăsând în urmă o amprentă puternică în comunitatea în care și-a dedicat întreaga viață pregătirii micuților.

Născută la data de 2 martie 1943, doamna Prisecaru (Belciug) Maria și-a început cariera pedagogică în anul 1965, într-o perioadă în care educația era văzută nu doar ca o profesie, ci ca o misiune de formare a viitorului societății. A fost o prezență constantă și devotată comunității săvineștene.

În timpul carierei sale remarcabile, doamna Prisecaru a influențat viețile a sute de copii, oferindu-le nu doar cunoștințe educaționale, ci și înțelepciune, iubire și sprijin emoțional. A fost cunoscută pentru abordarea sa blândă și răbdătoare, pentru capacitatea de a inspira încredere și pentru dragostea profundă pentru fiecare copil pe care l-a avut în grija ei.

Prin lecțiile sale, ea nu doar că a stimulat curiozitatea intelectuală a micilor elevi, dar i-a învățat și valori fundamentale ale vieții: respectul față de ceilalți, bunătatea și dorința de a învăța mereu. Fiecare copil care a trecut prin mâinile ei a fost îndrumat cu grijă și a primit o bază solidă pentru următoarea etapă a educației lor.

Cuvinte de adio de la un fost coleg:

„Astăzi ne adunăm cu toții pentru a aduce un omagiu unei persoane extraordinare, doamna Prisecaru Maria, doamna noastră Maricuța, o învățătoare care și-a dedicat întreaga viață pregătirii micilor școlărei și care a lăsat o amprentă de neșters în sufletele noastre. Am avut onoarea să o cunosc de mai bine de 50 de ani și să lucrăm împreună, aproape 4 decenii. Prin funcțiile pe care le-am avut, atât la Școala Luminiș – Piatra Șoimului, cât și la Școala nr. 23 – Dumbrava Vale, Săvinești, am reușit să cunosc mai bine personalitatea colegei Maricuța. Aceasta și-a dăruit întreaga viață pregătirii tinerelor vlăstare, pentru viață.

A lucrat în condiții uneori grele, când se învăța și sâmbăta și cu un numă mare de copii la clasă. La Săvinești a condus unde majoritatea elevilor erau de etnie romă. Cu râvnă și răbdare a pregătit numeroase serii de elevi, pe care i-a urmărit  în evoluția lor și în clasele gimnaziale.

Cu talent și simț pedagogic s-a aplecat asupra fiecărui copil, să-l învețe să scrie, să citească, să deseneze, să cânte și să joace. În timpul pauzelor era tot timpul în mijlocul copiilor, pe care îi urmărea la jocuri și întreceri sportive.

Făcea ore suplimentare de pregătire, la școală, ținând o strânsă legătură între părinți, bunici și conducerea școlii. Era interesată permanent de tot ce apărea nou, în pedagogie, știință, citind materiale de specialitate, urmărind emisiuni la TV sau la radio, păstrând mereu legătura cu profesorii de la gimnaziu. A fost apreciată tot timpul de conducerea școlii, de colegi, de părinți și iubită de copii.

Despărțirea de un om bun ne întristează, dar, știm cu toții că spirala vieții este veșnică și nemuritoare, dar pentru individ are sfârșit.

Îi vom păstra o vie amintire și ne vom ruga pentru iertarea păcatelor ei, pentru o viață veșnică liniștită. Dumnezeu să o odihnească în pace!”, Domnul prof. dir. Sandu Vasile.

În afara sălii de clasă, doamna Prisecaru a fost un membru activ al comunității, implicându-se în diverse activități culturale și sociale care au adus împreună familiile și copiii din Săvinești A fost o figură respectată și iubită nu doar de elevi și părinți, ci și de colegii ei, care au apreciat întotdeauna devotamentul ei față de meseria de învățătoare.

Doamna Prisecaru Maria a părăsit această lume, dar moștenirea ei educațională va rămâne ca o lumină ghidătoare pentru multe generații.

Îi aducem un ultim omagiu de recunoștință pentru viața ei dedicată formării și educării tinerelor minți, iar memoria ei va rămâne în inimile noastre pentru totdeauna.