Odihnă veșnică, domnul Adrian Trenchea!

Cu profundă tristețe ne luăm rămas bun de la domnul Vasile (Adrian) Trenchea, un om care a marcat viețile celor din jur prin eleganța, decența și discreția sa deosebită. La fel cum a trăit, în liniște și cu demnitate, a părăsit această lume pentru a se alătura celor veșnice.

Pe data de 11 iulie 2024, domnul Vasile (Adrian) Trenchea a părăsit lumina și bucuria existenței săvineștene, lăsând în urmă un gol imens. A plecat din colțul nostru de spațiu și timp pentru a se alătura celor care, rând pe rând, se duc, lăsându-ne tot mai puțini și tot mai săraci. Domnul Adrian, după cum îi spunea toată lumea, a plecat către liniștea eternă, luând cu el toate ipostazele sufletului său nobil și generos, care a ars cu o intensitate neîntreruptă.

Adrian Trenchea, născut la data de 14 decembrie 1954, în comuna Săvinești, va rămâne mereu în amintirea noastră ca o prezență caldă, întotdeauna dispus să ofere un zâmbet, plin de umor și calm. A fost Epitrop 2 timp de 10 ani în cadrul Parohiei „Sfinții Voievozi” Săvinești și unul dintre cei mai „silitori” bunici săvineșteni înscriși la Centrul de zi pentru persoane vârstnice „Samariteanul Milostiv”. În copilărie a urmat cursurile claselor I-VIII la Școala Veche, devenit astăzi Centru de zi, și era prezent la fiecare „apel”, activitatea desfășurată în cadrul centrului.

Cuvintele noastre nu reușesc să contureze atât de bine imaginea celui care a fost Adrian Trenchea, dar rudele, prietenii și vecinii, ne-au mărturisit:

„Tata este (cu greu se poate spune despre el că «a fost») genul acela de persoană de care te lipești destul de repede.

Hazliu, zâmbăreț, calm, organizat, dornic de plimbări sau excursii, foarte sociabil și mereu politicos, un tată foarte bun.

Este acel om bun care ne-a învățat, pe mine și pe fratele meu, de mici, să lăsăm loc de «bună ziua» (cum se spune în popor), să avem respect față de cei în vârstă și, de asemenea, să dăm «bună ziua», așa cum se obișnuiește la noi în sat, chiar dacă nu cunoaștem oamenii.

De fiecare dată, când mergeam cu el prin sat, pe jos, nu se putea să nu salute pe cineva, fie că persoana respectivă era în curte sau la o distanță mai mare față de noi. De multe ori întâlnea oameni cu care nu se văzuse de ani de zile și îmi amintesc tot atâtea ori începea să îmi spună câte o poveste din trecutul lor. Un trecut frumos, o călătorie extraordinară, cu suișuri și coborâșuri, cu sacrificii pentru familie, pentru a ne oferi o viață și o copilărie cât mai frumoasă, lipsită de greutăți.

Născut și crescut în comuna Săvinești, alături de sora lui mai mare, Maria, având doi părinți muncitori, harnici, Gheorghe și Maria, care le-au oferit la rândul lor, dat fiind vremurile de odinioară, tot ceea ce a fost mai bun pentru copiii lor.

Clasele I-VIII le-a urmat la Școala nr. 16 din Săvinești, fiind și singura din sat la vremea respectivă. După care a urmat Școala profesională din Brașov, timp de trei ani. Revenind în satul natal, al copilăriei, în anul 1972 a început să lucreze la Combinatul de îngrășăminte chimice, secția Turnătorie.

În toamna anului 1980 și-a cunoscut și jumătatea lui bună, pe Natalia. Ea fiind din comuna Ștefan cel Mare, sat Bordea, s-au cunoscut prin prieteni comuni sau dacă îmi aduc bine amintea, aceste cunoștințe le-au stabilit o întâlnire. «Complicii» au fost mătușa mamei și un coleg de-al tatei.

După șase luni deja se căsătoreau, mai exact în anul 1981, la data de 1 Martie, iar mama își amintește că purta în piept un mărțișor în acea zi. În anul 1982 se naștea și primul copil (băiat), Robert-Vasile, iar la o diferență de patru ani, cel de-al doilea copil (fată), Andreea – Mihaela.

Cel mai mult și mai mult s-a bucurat în ultimii ani de cei doi nepoți, Eric-Andrei și Emma-Maria. S-a bucurat nespus de timpul petrecut cu ei de fiecare dată când veneau în vacanța de vară, le arăta fel de fel de activități gospodărești, creșterea iepurașilor, dar și livada unde avea diverși pomi fructiferi, despre care vorbea de ficare dată cu pasiune și entuziasm. Casa va fi mai goală fără el, dar amintirea lui va rămâne vie în sufletele noastre. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, Andreea Trenchea, fiica domnului Adrian.

„Adrian, scumpul nostru, Dumnezeu să te ierte! A fost un om extraordinar de bun, cu mult bun simț, respectuos și mereu sărea în ajutorul celorlalți. Timpul petrecut la Centru de zi, alături de el, a fost o bucurie pentru noi, mereu spunea glume și binedispunea. Nu voi uita ajutorul dat la troițele familei mele. Dumnezeu să te odihnească în pace!”, Lina Horciu.

„Îl cunosc pe Adrian din tinerețe. A fost un om cu mare cinste, cuminte, liniștit, de viață, avea toate calitățile omului bun. Auzind de o boală cruntă și efecte imediate, am rămas foarte surprinsă, iar decesul lui ne-a înmărmurit pe toți. Regretăm pierderea lui, Dumnezeu să-l ierte!”, Aurica Blaga.

„Domnul Vasile Trenchea a fost un bun prieten, iubit de toată lumea, un om deosebit și cu un suflet blând. Este o pierdere mare, nu îl vom uita niciodată. Dumnezeu să îl ierte!”, Angelica Maxim.

Amintirea sa nu se va pierde, va dăinui în sufletele celor dragi pe care îi va veghea de acolo de sus, din Ceruri.

„L-am cunoscut pe domnul Adrian Trenchea din școala primară. A fost un om de la care ai avut ce învăța de bine, cu credință în Dumnezeu și cu sfaturi bune pentru cei care voiau să-l asculte și nu în ultimul rând, cu glumele la el tot timpul. Condoleanțe familiei și Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, Rodica Căpățână-Chele.

„Vecine Bun, Vecine Dragă,

Te rog frumos, acum preasus

Pe mine de vrei și mă iartă,

Dacă ți-am vorbit un pic de sus”, Florin Florișteanu.

„Un om cu un caracter deosebit, un vecin de care, cu siguranță, ne va fi dor. Odihnă veșnică, dragul nostru Adrian!”, Marius Pristavu.

„Sunt vecină cu familia Trenchea, Adrian și Natalia, de 25 de ani. Pot spune că Adrian a fost un om deosebit, credincios, săritor la orice nevoie. O persoană veselă, un soț și un tată iubitor. Dumnezeu să-l ierte!”, Familia Roșu.

„Vestea că ne-a părăsit colegul nostru Adrian a venit ca un trăznet. Timp de doi ani am fost colegi la Centru de zi pentru persoane vârstnice „Samariteanul Milostiv” și era unul dintre cei mai activi pesnionari. A participat la toate activitățile centrului, mereu pus pe glume și crea o atmosferă plăcută. Regrete eterne și condoleanțe familiei!”, Augustina Marcu și Ana Petre.

„Nu te voi uita niciodată, prieten drag si adevărat! Mi-ai fost ca un frate de la care am avut ce învăța! Îți mulțumesc pentru colaborarea pe care am avut-o în cei 10 ani! Ai lăsat un gol imens în inimile celor care te-au cunoscut! Drum lin spre ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR!”, Constantin Chele.

Dorim ca Dumnezeu să-l odihnească în pace și să aducă alinare celor dragi care acum trec prin această pierdere grea. Condoleanțe familiei, în aceste momente dificile.

Brîndușa Dediu