Omul în fața televizorului

Între diferitele moduri de pervertire a oamenilor, un loc de frunte îi revine mass-mediei. Mijloacele de informare în masă au devenit mijloace de intoxicare a oamenilor, de rupere a lor de valorile reale, în numele unor valori imaginare.

Televizorul ocupă un loc important în vieţile oamenilor, şi funcţia lui se schimbă pe neobservate. Dacă la început vizionarea programelor de televiziune implica o anumită îmbogăţire a cunoştinţelor culturale, astăzi vizionarea lor s-a transformat într-o dependenţă faţă de lumea ecranului, care are ca efect anihilarea personalităţii privitorilor, şi nu îmbogăţirea acesteia.

Televizorul a fost numit de unii Părinţi duhovniceşti „icoana fiarei“. Chiar dacă această denumire pare exagerată, în spatele ei se ascunde mult adevăr. Încercând să atragem atenţia asupra urmărilor negative ale vizionării îndelungate a programelor de televiziune asupra tinerilor, va fi evident că nici oamenii maturi nu se pot sustrage acesteia. Este clar că numai în măsura în care părinţii dovedesc discernământ în „relaţia cu televizorul“, copiii vor putea să se ferească de plasele întinse de magica lume a ecranului.

Descoperirile tehnico-ştiinţifice nu au nimic rău în sine, dar din modul în care sunt folosite se poate observa dacă ele au fost sau nu binefăcătoare pentru omenire. Când Nobel a descoperit dinamita, care l-a făcut celebru, el a crezut că prin aceasta va aduce un bine omenirii, şi mare a fost decepţia lui când a văzut că s-a înşelat. Într-un fel, televizorul este tot un fel de dinamită: în loc să contribuie la culturalizarea oamenilor, la educarea lor, el este un factor de pervertire a valorilor.

Marea majoritate a tinerilor se uită la televizor mai ales la filme. Lumea filmului – de la filmele vizionate la cinema, pe casete video,  DVD-uri sau prin reţeaua internet – este aceeaşi lume înşelătoare.

Din perspectivă duhovnicească, lumea filmului este spaţiul cel mai potrivit pentru păcătuirea cu gândul. Chiar dacă nu toate filmele au secvenţe erotice, majoritatea includ scene de tandreţe care îi stârnesc pe privitori. Nu numai vizionarea filmelor pornografice duce la păcătuirea cu gândul, ci chiar filmele cu „nevinovate“ momente de apropiere trupească. Ceea ce pentru un adult este doar puţin vătămător, pentru un tânăr poate fi cu mult mai mult.

Deasemenea, violenţa prezentă la cote ridicate în şcoli aici îşi are originea. Copiii văd că e demn de admirat cel puternic, cel care se impune prin forţă. Şi simt la rândul lor nevoia să se impună prin agresivitate.

O altă mare greşeală fac părinţii atunci când îşi lasă copiii să urmărească ştirile ca să ştie ce se mai petrece în lume, pentru că între ştiri despre catastrofe naturale şi sărbători ale unor popoare copiii văd şi imagini cu femei violate, tineri abuzaţi sexual, sau altele asemenea.

Foarte rare, emisiunile cu caracter religios apar şi ele pe micul ecran. Părinţii trebuie să fie vigilenţi şi cu astfel de emisiuni. Pentru că în afara celor în care apar duhovnici renumiţi, în care este explicată dreapta credinţă, sunt şi emisiuni în care mesajul Bisericii este prezentat deformat. În care se pune accentul mai mult pe importanţa apropierii dintre religii decât pe specificul acestora.

Hristos nu a venit ca să împace diferitele credinţe religioase. Sfinţii Apostoli nu au încercat să amestece învăţătura creştină cu ideile păgâne ale celor pe care îi converteau. Sfinţii Părinţi de la Sinoadele Ecumenice nu s-au sfătuit cum să armonizeze cuvântul Scripturii cu ereziile, ci dimpotrivă.

În aceste condiţii, sfatul de a interzice cu asprime copiilor să se uite la televizor ar fi cel mai potrivit. Dar copiii vor avea tentaţia fructului oprit, şi tot vor găsi un mod de a se uita. Un sfat pentru reducerea efectului privitului la televizor este acela ca părinţii să fie atenţi la programele pe care le urmăresc ei înşişi, ca nu cumva să se vatăme şi pe ei, şi pe copiii lor.

Redacția ”Hai cu Noi”