– Pământul și piatra –

Odată, o Piatră de Hotar, mândră că stă neclintită de un veac, privea cu dispreț la Brazda proaspăt răsturnată de plug. „Uită-te la tine,” spunea Piatra, „ești ruptă, însângerată de fierul plugului și lăsată pradă vântului. Eu sunt întreagă, sunt tare și nimeni nu mă poate clinti din locul meu de cinste.”
Brazda, cu miros de pământ reavăn, îi răspunse în șoaptă: „Tu ești întreagă, dar ești pustie. Pe spinarea ta rece nu va crește niciodată un fir de grâu. Eu sunt frântă, e adevărat, dar în rănile mele primite de la plug, oamenii vor arunca semințele. Eu mor puțin astăzi, ca să hrănesc lumea mâine. Tu păzești doar o graniță, eu păzesc viața.”
A venit vara, iar Piatra de Hotar era încinsă și singură, pe când Brazda devenise un ocean de aur, legănând spice grele care îi mulțumeau pământului pentru jertfa sa.

Morala e simplă: mulți oameni vor să fie ca Piatra, de neclintit, fără nicio zgârietură de la viață. Dar adevărata bucurie a împlinirii e în Brazdă. Să te lași „lucrat” de muncă, de iubire și de suferință, pentru că doar dintr-o inimă deschisă de plugul unei lucrări spre împlinire, poate răsări pâinea și vinul sufletului.

Petru Munteanu
Martie 2026

Alte articole: https://samariteanulmilostiv.ro/colectionarul-de-povesti/

și https://solidaritatesociala.ro/

și https://jurnalfm.ro/la-17-martie-1919-in-bucuresti-a-fost-lansat-saptamanalul-munca