— Perspective existențiale —

Stau pe țărmul mării.

Apare o corabie ce-și desface pânzele albe

în briza dimineții,

în frumusețea zilei se îndreaptă spre ocean.

E un obiect al splendorii și eu stau și o privesc

până când dispare dincolo de linia orizontului.

Stau pe țărmul mării. Apare o corabie
Stau pe țărmul mării. Apare o corabie

Sursa foto: AI

Cineva din preajma mea întreabă șoptit:

„A dispărut, unde a dispărut?”

A dispărut din ochii mei, atâta tot;

dar e la fel de majestuoasă precum era ultima oară

când am văzut-o.

Micșorarea și dispariția ei sunt la mine, nu la ea;

și chiar în acea clipă când cineva din preajma mea spune: „A dispărut…”,

există alții care o privesc cum apare, există alte voci ce strigă entuziasmate:

„Iat-o cum vine!”

Preot Petru Munteanu

 

Alte articole: https://jurnalfm.ro/olandezul-zburator-opera-romantica-in-trei-acte/

și https://samariteanulmilostiv.ro/vrei-sa-facem-schimb-de-locuri-2/

Lasă un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

go top