La câţiva kilometri de Mangalia, se regăseşte una dintre cele mai misterioase peşteri din România. Cei mai mulţi dintre turiştii care merg la mare, nu ştiu că Peştera de la Limanu adăposteşte o lume interioară fantastică. Cei mai mulţi care au avut curaj s-o viziteze nu s-au mai întors niciodată. Probabil că aceasta este cauza pentru care Peştera de la Limanu a căpătat de-a lungul anilor o aură misterioasă.
Legenda peşterii
Prezenţa vieţii umane din interiorul peşterii s-a făcut încă din timpul dacilor. Istoricii susţin că în timpul ocupaţiei romane, atunci când proconsulul, Marcus Licinus Crassus, a venit cu armata sa pentru a cuceri Dobrogea, numeroşi oameni s-au adăpostit aici. Peştera se întinde pe o suprafaţă de peste 4000 de metri, perimetru descoperit până în prezent, şi are numeroase culoare care se întrepătrund, fapt pentru care labirintul din subteran este aproape imposibil de descifrat. Crassus, ajuns cu armata sa la gura Peşterii de la Limanu, nu a avut curaj să pătrundă în peşteră şi i-a ameninat pe daci că dacă nu se predau, va astupa intrarea principală. Dacă dacii s-au predat sau nu, nu se poate spune cu exactitate, dar şi în ziua de astăzi se mai pot zări urme ale acestora prin diversele camere subterane.
Altare ale preoţilor daci, cranii de om sculptate în calcar şi diverse inscripţii au rămas mărturie a vieţii pe care strămoşii notri au dus-o în această peşteră.
Descoperiri importante
Peştera de la Limanu a atras curiozitatea speologilor, nu doar datorită formei sale, ci şi misterului care dăinuie asupra sa. În acest sens, profesorul Vasile Boroneant a efectuat o expediţie de cercetare în anii ’70. Descoperirile s-au ţinut lanţ şi au fost scoase la lumina zilei numeroase vase ceramice care au aparţinut dacilor, romanilor, dar şi grecilor. Au mai fost descoperite şi diverse desene rupestre, care înfăţişează figuri de oameni, animale, cât şi numeroase simboluri.
Unul dintre cele mai interesante desene este cel care înfăţişează un bărbat solid, cu faţa pătrată, care se odihnete pe tronul său. Mâna sa dreaptă se termină cu o formă neregulată ovală, iar în cea stângă ţine un scut. Nu se poate spune cu exactitate ceea ce ţinea acest conducător dac în mâna sa dreaptă, dar şi celelalte personaje au aceeaşi pată neagră la terminaţia aceleaşi mâini.
Un interes deosebit prezintă figurile de călăreţi, caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au chipurile privite din faţă. Ca siluete şi mod de prezentare seamănă în mod izbitor călăreţilor daci de pe ceramica descoperită în multe aşezări de pe aria locuită de traco-daci.
Misterul Peşterii de la Limanu
Mai multe legende s-au ţesut în jurul acestei peşteri impresionante. Localnicii susţin că Peştera de la Limanu este un tărâm sacru, care şi în ziua de astăzi este păzit de Zalmoxis. Pentru că peştera îşi întinde galeriile la o distanţă mică de suprafaţa pământului şi se află chiar sub localitatea Limanu, uneori zgomote ciudate şi voci se pot auzi. Se spune că aparţin paznicului peşterii, care încearcă să-i ademenească pe profani pentru a pătrunde în spaţiul său mistic şi după care să-i sacrifice pentru eternitate.
Speologii au încercat să distrugă acest mit şi sunt de părere că sunetele ciudate sunt produse de vântul şi curenţii din peşteră. Este o explicaţie hilară pentru că se presupune că peştera are doar o singură intrare care este închisă de o poartă metalică de peste 350 de kilograme.
Un alt fapt ciudat este că tavanele sunt cioplite drept şi fiecare cameră are specificul său, ca şi cum ar fi fost creată pentru a îndeplini un anumit rol. Printre zecile de camere, există două care au numeroase oase încastrate în pereţi. Acest fapt este imposibil de explicat pentru că piatra iniţial trebuia topită, după care oasele introduse în pereţi.
Localnicii povestesc că bătrânii satului spuneau că înlănţuirea de peşteri ar trece pe sub Dunăre până în apropiere de oraşul bulgăresc Varna. Această teorie nu a putut fi confirmată niciodată de către speologi, dar interesant este că numeroase galerii au fost găsite surpate. Acest aspect poate confirma într-un fel sau altul ceea ce povestesc bătrânii din Limanu.
Sursa: jurnalspiritual.eu