A fost o dată un băiat care locuia cu familia sa în pădure. Tatăl său era pădurar, iar mama sa avea grijă de el și de sora lui. Acest băiat și-a dorit din totdeauna să poată pleca de acasă și să exploreze lumea de afară, dar nu a avut niciodată șansa.
Într-o zi băiatul i-a spus mamei sale ceea ce își dorește și anume să călătorească și să vadă lumea pe care nu a avut niciodată șansa să o vadă. Mama sa, când a auzit acest lucru, a refuzat categoric deoarece se temea pentru siguranța fiului ei. Băiatul s-a supărat foarte tare auzind cuvintele mamei sale.
Când a venit seara, neputând să își mai stăpânească emoțiile și-a luat un ghiozdan, niște mâncare și a plecat de unul singur în timp ce toată lumea dormea. Nu știa unde se va duce și asta l-a motivat să meargă, nu avea teamă de necunoscut, el vroia să cunoască ceea ce nu a văzut niciodată.
A mers câteva ore până când a obosit și a decis să facă o pauză. Și-a scos mâncarea din ghiozdan și a început să ronțăie o pâine făcută de mama lui. După câteva minute și-a dat seama că i s-a făcut frig și că a uitat să ia cu el haine groase pentru astfel de momente. A încercat să se ridice, dar deja sângele a început să-i înghețe și începea să nu își mai simtă membrele. S-a așezat cu spatele rezemat de un copac și a început să plângă. Îi părea rău pentru ce a făcut, trebuia să o fi ascultat pe mama lui și să nu facă asta.
După câteva minute în care își pierduse speranța că va mai putea vreodată să își vadă familia a zărit o lumină și pe măsură ce se apropria a putut să vadă un chip, chipul tatălui său. Tatăl, când l-a văzut a fugit repede înspre el și l-a luat în brațe. Băiatul a început să plângă și i-a spus tatălui că îi pare rău că a fugit de acasă. Tatăl nici nu vroia să audă, era doar bucuros că și-a găsit fiul sănătos. L-a luat în brațe și au mers amândoi acasă.
Din această poveste învățăm că orice dorință ai avea, este bine să asculți și ce are de zis familia ta, doar pentru că vrei ceva nu înseamnă că poți să o și faci. Cei din familia ta mereu te vor ajuta când ai nevoie, nu ezita să le arăți că îi apreciezi.
Amadeus Aștefănesei