În Biserica Ortodoxă, sunt folosite, în principal, şase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiu), roşu, albastru şi auriu.
Alegerea culorilor veşmintelor liturgice se face în funcţie de semnificaţia fiecărei culori. În tradiţia liturgică a Bisericii Ortodoxe Române se împletesc elemente din tradiţia slavă şi cea grecească, dar nu există o rânduială anume stabilită în ceea ce privește culorile veșmintelor liturgice. Cu toate acestea, urmând sensului şi semnificaţiilor liturgice ale veşmintelor, culorile predominante pentru diferitele sărbători din cursul anului bisericesc ar trebui să fie următoarele:
La Praznicele Mântuitorului, la Sfinţii Apostoli şi la Sfinţii Ierarhi: alb, auriu sau galben – simboluri ale luminii învierii specifice perioadei pascale;
La Praznicele Maicii Domnului, ale Puterilor celor fără de trup (Sfinţii Îngeri): alb sau albastru deschis – simboluri ale fecioriei şi curăţiei;
La Praznicele Sfintei Cruci: roşu purpuriu – întru amintirea jertfei Mântuitorului;
La Sfinţii Cuvioşi şi Asceţi: verde – simbolul vieţii duhovniceşti( de asemenea, Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh şi Sfânta Treime sunt prăznuite tot în veşminte verzi.)
În perioada Posturilor: verde închis, albastru închis, mov închis şi negru cu elemente argintii – simboluri ale întristării şi pocăinţei. În Postul Sfintelor Patimi se obişnuieşte ca veşmintele folosite să fie cele negre sau cernite; în zilele de sâmbătă şi la sărbătorile mari din Postul Mare veşmintele sunt mai închise la culoare, dar cu ornamente aurii sau argintii, întrucât pocăinţa este îndreptată spre înviere şi are ca scop înnoirea vieţii.
Înmormântările vor fi săvârşite în veşminte deschise: aurii, albe sau galbene – ca mărturisire a credinţei în Înviere, deşi în unele locuri se mai întrebuinţează încă veşminte negre.
(ÎPS Laurențiu Streza)
Articol preluat din Buletinul pastoral– ”Călăuza păstorului”, iunie 2014