Puterea prin predare

Cei mai mulți dintre noi am fost învățați de mici că este important să dezvoltăm abilități ca „să ieșim în față”, „să fim cei mai buni”, „să-i onorăm pe campionii care-și înfrâng rivalii”.


Urmând modelul social indus, ni se pare normal să îi omagiem pe cei care fac cei mai mulți bani, pe cei care adună cantități impresionante de bunuri materiale sau pe cei care inspiră teamă prin poziția de putere pe care o dețin.
Normal ar fi însă să îi respectăm pe cei care acceptă să trăiască printre oamenii obișnuiți (de rând, cum spunem noi), pe cei care caută și dobândesc bucuria ca stare duhovnicească, ca stare a comuniunii cu semenii lor.



Este bine să observăm și să căutăm puterea în modestie, în liniște, într-un gest rezervat sau în discreție.
În artele marțiale, învingătorul cel mai puternic este cel care folosește cea mai puțină forță și cel care transformă loviturile adversarului său în tot atâtea ocazii în care el să-și demonstreze puterea prin slăbiciune. Analizând evoluția violenței de-a lungul istoriei umane, observăm cum cei obsedați de pozițiile de putere sfârșesc prin a recurge la brutalitate, după care atrag asupra lor înșiși acte similare de violență. La fel se întâmplă și în viața de zi cu zi.


De fapt, nu putem cuceri ceva, Dumnezeu nu poate fi cucerit. Există o mentalitate greșită a cuceritorului care provine dintr-o minte agresivă, o minte care se gândește întotdeauna la cucerire, la cucerirea naturii, la cucerirea lui Dumnezeu, la o cucerire a iubirii. Însă adevărata realizare constă în predare: predă-te, lasă-L pe Dumnezeu să te cucerească, lasă-L să intre în tine, nu-L împiedica, nu trebuie să pleci în căutarea Lui, nu trebuie să devii un soldat pornit să cucerească. Dumnezeu nu este un tezaur depus în bancă, Dumnezeu nu este un lucru sau o proprietate. Adevărata stare a omului împlinit constă în predare, în rugăciune, doar în așteptare; el își deschide ființa și are încredere. Îi spune lui Dumnezeu: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta!”. El se roagă să fie distrus total, pentru ca Dumnezeu să poată intra și să-l umple complet.


Când rămânem calmi, echilibrați, în așteptare și predare, fără a căuta să ieșim în evidență, cei care se vor îndrepta spre noi vor dezvolta legături de prietenie și încredere.
Acesta este modelul de viață al sfinților părinți, exemple frumoase pentru noi toți.


Găsim de-a lungul istoriei numeroase personalități care au trăit împodobite cu frumosul veșmânt luminat al modestiei, au trăit fără ca să judece sau să osândească, fără ca să se zbată pentru succes sau să caute să atragă atenția oamenilor.
Aceștia sunt modele de neprețuit pentru noi.
Ei ne arată ce înseamnă exact opusul principiului cunoscut sub numele de „putere prin forță”. Aceștia au schimbat istoria umanității, doar aceștia se bucură de cea mai mare prețuire a oamenilor de pretutindeni.

Petru Munteanu

Alte articole: https://samariteanulmilostiv.ro/de-la-inima-la-inima/

Lasă un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

go top