Viza turistică

Cu toții am fost sau cunoaștem călători care merg în țări îndepărtate și își aglomerează programul cu obiective de vizitat, doar pentru a le bifa apoi pe lista personală a realizărilor din viața lor.

După ce parcurg toate locurile stabilite, aceștia conștientizează uneori că, de fapt, nu au fost niciodată prezenți sau conectați cu adevărat acolo. Nu s-au cufundat în experiența acelor locuri, ci le-au privit de la distanță, doar ca să poată spune, odată întorși acasă, că au bifat excursia. Acest lucru se întâmplă poate din cauza presiunii timpului limitat sau a diverselor împrejurări apărute acolo.

Am putea folosi această analogie și atunci când ne privim unii pe alții ca pe niște pe locuri de vizitat.

Mulți oameni din viața noastră se comportă cu noi asemenea unor turiști. Ei nu se conectează niciodată cu noi, chiar dacă se află în preajma noastră. Procesul conectării presupune abandonarea izolării personale și deschiderea completă spre celălalt.

Când acest lucru se întâmplă, nu urmărim un scop anume, ci căutăm doar să vedem, să simțim și să înțelegem. Acest exercițiu devine unul care ne transformă, ne uimește și ne apropie. Ceea ce contează este doar gradul de prezență necondiționată și disponibilitatea față de celălalt în fiecare întâlnire.

Suntem cu toții călători, turiști în căutarea unei prezențe necondiționate. Prezența necondiționată este experiența de a avea pe cineva alături de tine fără nicio intenție ascunsă; ea înseamnă o prezență totală. Dacă ai un scop sau o intenție ascunsă în preajma cuiva, atunci nu ești cu adevărat prezent. Faptul că transmiți mesaje că ești acolo, deși urmărești un interes, nu înseamnă prezență autentică. Cea mai mare rană emoțională din viața noastră se produce tocmai pentru că nimeni nu a fost prezent lângă noi în mod necondiționat.

Dacă suntem sinceri cu noi înșine, realizăm uneori că dorința de a ne schimba comportamentul sau atitudinea vine din ideea că, odată făcut acest pas, cei din jur ne vor accepta și vor dori să fie cu noi. Aici intervine însă problema: când în spatele intenției de schimbare se ascunde o dorință care te obligă să modifici ceva din tine cu care nu sunt alții de acord, acest proces devine o formă de autosabotaj emoțional.

Neacceptarea și dorința forțată de schimbare devin astfel o agresiune. Știi cât de dureros este ca cineva să îți spună că nu ești în regulă așa cum ești și că ar trebui să fii diferit, după tiparul său?

Care ar fi alternativa? Alternativa ar fi să te îndrăgostești de călătorie de dragul experiențelor pe care aceasta ți le oferă, nu de dragul destinației sau al scopului final. Să te îndrăgostești de ideea de a te conecta cu cineva, de a-l vedea, de a-l auzi și de a-l simți doar de dragul acestor trăiri, și nu pentru că, făcând asta, vei ajunge undeva sau vei obține avantaje trecătoare.

Să fii cu tine și cu ceilalți în mod necondiționat este cea mai mare binecuvântare. Nimic pe pământ nu este mai frumos și mai valoros decât să te conectezi, să fii prezent lângă cineva, să îți dorești să fii acolo, trăind ca martor miracolul vieții.

Petru Munteanu

Alte articole: https://samariteanulmilostiv.ro/petele-de-culoare/