Rusaliile, Pogorârea Sfântului Duh
Rusaliile – denumirea provine din latinescul Rusalia – sărbătoarea trandafirilor, când se depun trandafiri – rosae – pe morminte. Conform tradiției populare, Rusaliile sau ielele sunt imaginate diferit: femei tinere, frumoase, vesele, nebunatice, periculoase etc. Conform originii mitologico-creștine Rusaliile sunt nişte ființe imaginare. Astfel, se spune că acestea sunt fete de împărat „pline de dușmănie” împotriva creștinilor; tatăl lor se numește Rusalim Împărat. Cauza dușmăniei față de creștini a fost trecerea unor supuși ai Împăratului păgân Rusalim la creștinism. De aici ar veni și denumirea de Rusalii (Rusalim-Rusalii).
Sărbătoarea Rusaliilor, apărută în păgânism și îmbogățită cu multe tradiții populare a reușit să supraviețuiască și după răspândirea și oficializarea creștinismului ca religie de stat.
Această sărbătoare păgână a fost suprapusă ulterior peste sărbătoarea creștină de după sărbătorile pascale (Pascha rozata sau Domenica rosarum) a Pogorârii Sfântului Duh. Sărbătoarea creștină ce evocă evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, când S-a coborât, în chip de „limbi ca de foc” Sfântul Duh ‒ a treia Persoană a Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatăl ‒ Ziditorul Lumii, Dumnezeu – Fiul ‒ Mântuitorul Lumii și Dumnezeu ‒ Duh, numit și Duhul lui Hristos, ce Se sărbătorește în a cincizecea zi după Paște) mai este numită Duminica Rusaliilor.
Dacă ne referim la numărul concret al zilelor consacrate Rusaliilor, la timpul marcării lor, observăm o mare diversitate, uneori și anumite confuzii. Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui. Totodată, observăm că zilele care se consideră că sunt ale Rusaliilor la fel diferă, după zone.
Sărbătoarea fiind legată de abundența vegetală a verii, casele sunt împodobite cu ramuri verzi, de regulă, de tei sau nuci, care simbolizează limbile de foc care au pogorât asupra Apostolilor și astfel ei s-au umplut de Duh Sfînt.
Tradiția creștină spune că Pogorărea Duhului Sfânt a avut o mare importanță. Ea, împreună cu Învierea și Înălțarea Domnului la Cer, formează „triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divino-umană a Mântuitorului Hristos. Pogorârea Duhului Sfânt ca sărbătoare a început să fie marcată în sec. al IV-lea. Se sărbătoreşte anual, de obicei la începutul lunii iulie. Ca și de Duminica Floriilor, creștinii aduc la biserică ramuri – de data aceasta de nuc sau tei – pentru a le sfinți. În unele biserici se împart ramuri sfințite enoriașilor, care le iau acasă, le pun, de regulă, la icoane, spre a-i păzi de rele.
În Moldova a existat credința că Rusaliile ar fi fost șapte surori neprihănite. Când Diavolul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, fata cea mare, care-l iubea mult pe Diavol, a trecut de partea acestuia, atrăgându-le după dânsa și pe celelalte surori. Pentru aceasta Dumnezeu le-a izgonit pe fete din cer, împreună cu Diavolul, având soarta de a rătăci printre oamenii tereștri. Se mai spune că Rusaliile sunt trimise de Dumnezeu să pedepsească oamenii răi.
Conform credinței populare Rusaliile sunt numite ființe mitologice asemănătoare cu ielele, zânele rele etc., care conform credinței populare aduc oamenilor felurite daune grave: dezlănțuie în timpul cel mai cald al anului vânturi, vârtejuri neașteptate, care schilodesc oamenii, le iau mințile, fură copii. Se crede că Rusaliile „au putere numai până la cântatul cocoșilor”, „până la miezul nopții,” „până la răsăritul soarelui”.
Unica muncă relativ grea pe care o înfăptuiesc țăranii în Lunea Rusaliilor este curățatul fântânilor și izvoarelor. Evident, acțiunea aceasta ritualică, în săptămîna Rusaliilor, mai ales în ziua a opta după Duminica Mare (luni), ține în modul cel mai direct de cultul apei. Despre aceasta mărturisesc bogatele tradiții populare milenare, care se păstrează și astăzi.
De obicei, izvorul sau fântâna curățată se sfințește în aceeași zi de către preot. La curățatul fântânilor și izvoarelor iau parte numai bărbații apți de muncă şi nu oricărei persoane i se permite să coboare în fântână ‒ trebuie să fie o persoană curată, credincioasă, iscusită. Pentru lucrul efectuat, această persoană este răsplătită cu bani, prosoape, o cămașă. Spre sfârșitul lucrului la curățatul fântânii femeile pregătesc masa cu bucate, dau de pomană. La mesele ce se fac cu ocazia curăţării apelor se bea vin cu pelin.
Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui.
Pe alocuri, se consideră că imediat după Duminica Mare (în unele părți chiar din ziua acestei sărbători) începe așa-numita Săptămână a Rusaliilor. Lunea este marcată în calendarul creștin-ortodox Sfânta Treime (Ziua Sfântului Duh). Totodată observăm, că zilele care se consideră ca fiind ale Rusaliilor, la fel, diferă după zone.
Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie –
Colegiul Național „M. Sadoveanu” – Pașcani
