Sfântul Mucenic Mihail Monahul (23 mai)

Sfântul Mucenic Mihail a fost din cetatea Edesa, fiu din părinţi binecredincioşi, după al căror sfârşit a împărţit averile sale săracilor şi s-a dus la Ierusalim, ca să vadă Sfintele Locuri. Pe vremea aceea, Ierusalimul era stăpânit de agareni, deci el închinându-se Sfintelor Locuri, s-a dus la lavra Sfântului Sava şi s-a făcut monah. După o vreme oarecare, a fost trimis de învăţătorul său la Ierusalim, să vândă lucrul mâinilor. Pe drum l-a întîmpinat un scopit al Seidii, împărăteasa agarenilor şi, luându-l, l-a dus la împărăteasa sa, că avea vase foarte frumoase lucrate de mâinile lui. Împărăteasa, văzând pe monah tânăr cu vârsta, frumos la faţă şi uscat de post, s-a îndrăgostit de el, şi a început a-l amăgi spre fărădelegi, zicându-i: „Împlineşte pofta mea şi, de eşti bolnav, te voi vindeca”. Fericitul Mihail a răspuns: „Sânt bolnav pentru păcatele mele, însă sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos şi nu mă supun ţie”.

Dar împărăteasa îl silea la lucrul cel fărădelege, precum odată în Egipt femeia lui Putifar a silit pe Iosif cel prea frumos. Deci, înţeleptul Mihail se lepăda, zicând: „Nu-mi este cu putinţă a face aceasta, deoarece sunt monah şi m-am făgăduit ca până la moarte să păzesc lui Dumnezeu curăţia trupului meu, fără de prihană.

Văzând acea spurcată femeie pe monahul cel curat, că nu voieşte nicidecum să-i împlinească pofta păcatului, s-a umplut de ruşine şi de mânie şi a poruncit să-l bată. După aceea, fiindcă nu era departe de Ierusalim, a trimis pe monah legat la împăratul lor, pîrându-l ca pe un hulitor al credinţei lor. Împăratul, cercetând cele despre dânsul, l-a dezlegat şi-l ruga să fie părtaş al credinţei lui Mahomed. Mihail a răspuns: „Să nu-mi fie mie aceasta, ca să las pe Dumnezeul meu şi să urmez diavolului”. Împăratul a zis: „Voieşte a împărăţi cu mine şi cere ce voieşti de la mine”. Sfântul Mihail a răspuns: „Din trei, un lucru cer de la tine: Ori eliberea-ză-mă la stareţul meu, ori bate-mă în numele Dumnezeului meu, ori prin sabie ta trimite-mă către Hristosul meu”.

Împăratul a poruncit să-l adape cu otravă dătătoare de moarte; iar el, bând otrava, a rămas nevătămat după cuvântul lui Hristos din Evanghelie, care zice: Măcar de aţi bea şi ceva de moarte, nu vă va vătăma. Împăratul, ruşinându-se de acestea, a poruncit ca pe robul lui Hristos, să-l taie cu sabia în mijlocul Ierusalimului. Iar monahii locaşului Sfântului Sava, luând trupul lui, l-au adus în lavra lor şi l-au pus cu cinste împreună cu Sfinţii părinţi pe mucenicul lui Hristos, Mihail, slăvind pe Hristos Dumnezeu. Amin.

Vieţile Sfinţilor, mai