Tradiţii de Sfântul Haralambie

La data de 10 februarie, credincioşii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Haralambie. Fiindcă vindeca oamenii şi animalele fără plată, lumea l-a făcut sfânt pe Haralambie, patron al ciumei.

Sf. Mucenic Haralambie a trăit în sec al III-lea d.H. şi era vestit pentru puterea credinţei sale şi ardoarea cu care propovăduia sfintele învăţături creştine. A ajuns episcop al cetăţii Magnezia, din Asia Mica. Prins şi jupuit de viu pentru credinţa în Hristos, sfântul le-a spus prigonitorilor săi: “Vă mulţumesc vouă fraţilor că, jupuind trupul meu cel vechi şi bătrân, mi-aţi înnoit sufletul cu haina cea noua a suferinţei pentru Mântuitor şi pentru biserica sa”. Supus la chinuri groaznice, Haralambie şi-a dat sufletul în temniţă, primind astfel cununa muceniciei.

Sf. Haralambie este cel care are putere asupra ciumei, holerei şi a morţii. În icoane apare ţinând ciuma de lanţ. Se zice că, în vremea când Dumnezeu împărţea pravila fiecărui sfânt, Haralambie a întârziat. Ca să nu-l lase să plece cu mâna goală, Dumnezeu i-a dat o căţea legată la gât cu un lanţ de aur. Sf. Haralambie ţinea Ciuma legată de lanţ şi îi dădea drumul numai când oamenii îşi pierdeau credinţa; atunci ciuma decima populaţia.

Pentru că a fost păstor, Haralambie apăra oamenii şi vitele de boli, dar şi de fiarele pădurii. Tradiţia spune că femeile trebuie să facă un colăcel, îl coc înainte de răsăritul soarelui, îl rup în patru bucăţi pe care le aruncă în cele patru vânturi. Altele fug în jurul casei de trei ori, pentru că se crede că astfel de casa lor nu se mai apropie necuratul.

Sfântul Haralambie a lăsat cu limbă de moarte că unde se va găsi o bucăţică din trupul lui, locul acela să fie în veci ferit de ciumă.

Se mai spune că este sfântul care ia sufletul omului când moare, de aceea, celui care lucrează în această zi se spune ca îi iese sufletul cu chinuri.

În această zi se dau de pomană colivă, covrigi, lumânări. Pentru paza vieţii şi a gospodăriei, se stropesc cu apă sfinţită grădinile şi vitele, iar boii nu se înjugă. Se face pomană pentru cei care n-au murit de moarte bună, se duce colivă la biserică sau grâu curat. Boabele sfinţite de preot se dau vara la păsări, ca să nu le atingă boala. Oamenii duc colaci la biserică şi mănâncă din ei când sunt bolnavi. Cu coliva sfinţită se ung pomii pe tulpini, ca să nu se usuce în timpul verii. Cine ţine această sărbătoare are parte de cai buni şi sănătoşi, nu le şchiopătează vitele şi nu le mănâncă lupii. Dacă în ziua de Sf. Haralambie plouă, se spune că va mai ploua încă 40 de zile.

Prelucrare de Ionuț Măriuța