2 februarie – Stretenia: Stretenia gheţii, Filipii de iarnă, Martinii de Iarnă, Ziua ursului (Martinul cel Mare), Târcolitul viilor, Întâmpinarea Domnului

Stretenia, Întâmpinarea Domnului, este, prin tradiţie, ziua când se întâmpină iarna cu primăvara şi când, prin intermediul ursului, care iese atunci din bârlog, se pot face previziuni meteorologice importante. În acest sens se desfăşurau şi ceremoniile de propiţiere pentru rodul viilor (Târcolitul viilor).
Pe lângă sărbătoarea ursului, o mai putem menţiona şi pe cea a boului. Nu este vorba numai de protecţia deosebită pe care trebuia să o primească pentru a nu fi atacat de urs sau lup. În vederea apropiatelor munci ale câmpului, vitele erau sărbătorite şi un semn al respectului faţă de ele era că „atunci dau fânul cu braţul, nu cu furca”. Atunci erau reiterate vechi funcţii fertilizatoare („unde calcă boul, izvorăşte apa”) şi oraculare („dacă bea boul apă în urma lui, anul va fi mănos”). Semnalăm, în legătură cu motivul amintit la ziua precedentă, aceeaşi forţă generatoare pe care o are numele sărbătorii asupra semnificaţiei mitologice a mentalului popular. Stretenia – numele slavon al Întâmpinării Domnului – o are ca personaj central pe Maica Domnului, Fecioara Maria, care săvârşeşte în această zi consacrarea pruncului Iisus.
Pe lângă variantele legendei în care personajul este chiar Fecioara, întâlnim un număr mare de tradiţii în care acest personaj dispare, locul ei fiind luat de enigmatica Stratenia, o femeie rea, deosebit de periculoasă, care este ofensată de un Trifon care are tot mai accentuate trăsături de nebunie ireverenţioasă. Pedeapsa pe care i-o dă bărbatului nesocotit este grea – turmele de oi sunt mâncate de lupi (să nu uităm că ne aflăm încă în perioada Filipilor de Iarnă); aceasta este însă o mică victorie, deoarece victoria cea mare poate fi considerată însemnătatea sărbătorii: nu ziua cedată lui Trifon, prin „mărinimia” Streteniei, este mai importantă, ci ziua ţinută în cinstea Femeii, considerată a fi mai mare, mai mânioasă decât bărbatul (mai ales că „bărbatul a trecut înaintea ei” – a fost nevoită să facă o concesie, să cedeze ziua de 1 februarie!).
Pe de altă parte, caracterul puternic demonic al sărbătorii este surprins şi de tradiţiile ce înregistrează schimbările meteorologice, mai ales fluctuaţiile gheţii. Printr-un fel de joc de cuvinte între întâmpinare (a Domnului) şi întâmpinături (boli, paralizii, schimonoseli ş.a.) aflăm că Stretenia e zi rea, cu ceasuri rele, astfel că „cine cade în boale i se schimbă gura, mâinile sau picioarele” (fiind întâmpinat, de fapt, de diavol!), aşa cum se strâmbă şi pârtia, adică începe a se topi zăpada.
Întâmpinarea Domnului. După naşterea Domnului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile, şi împlinindu-se vremea curăţirii celei legiuite, Prea Curata şi Prea binecuvântata Fecioara Maica, plecând din Vitleem cu sfântul Iosif, logodnicul, şi venind la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, purtând pre Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers ca să împlinească legea Domnului şi să se curăţească după naştere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu şi prin rugăciunea preotului, apoi ă pună înaintea Domnului pre Pruncul cel întâi născut şi să-l răscumpere cu preţul cel rânduit (Vieţile sfinţilor, VI, pp. 35-36). ⧫ Strătenia spun că s-ar fid us la biserică. Trif – c-o fi fost tânăr, c-o fi fost bătrân, o fi tuşit. Strătenia i-a zis: “Trif nebune! Fie ziua ta azi, c-a mea a fi mâine!” De-atunci a rămas hotărât. Zi întâi Trif, şi a doua zi Strătenia. Strătenia o ţinem mai tare, căci tot e mai mare (mânioasă) femeia decât bărbatul (Speranţia, VIII, f. 123). ⧫ Strătenia a doua zi de Trif s-a dus iar la biserică, şi Trif se gătea s-o tuşească din nou. Ea i-a zis că a intrat lupul între oi şi, uitându-se, oile erau încremenite (Speranţia, VIII, f. 249). ⧫ Strătenia este o sfântă lăsată de Dumnezeu pentru unii oameni spre a le adduce bine, când se roagă la ea, mai ales la o nevoie mare. Se mai spune despre dânsa că, fiind sfântă şi mergând pe pământ iarna într-o sanie a unui gospodar de la un alt sat, gospodarului îi trage boii la sanie de sete. El i-a zis că n-are unde să-i adape. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu să se facă zăpada de sub boi apă. Omul i s-a închinat sfintei şi şi-a adăpat şi boii lui. În ziua de Stratenie se zice în sat vorba: “Boul trebuie să beie apă dintre picioarele lui” (Speranţia, VIII, f. 355 v). Filipii se ţin doi, unul duminica, altul luni, la Lăsatul Secului de Postul Mare; întâi e bărbatul, şi pe urmă femeia. Luni nu lucrează nimeni, se zice că femeia e rea, pentru că a trecut bărbatul înaintea ei. Femeile cinstesc mult această sărbătoare, band rachiul la cârciumă, spunând că cinstesc pe femeie (Filipia), pentru ca să le crească cânepa peste an. Dacă nu o ţin, zic că fac bube pe mâini şi pe degete (Speranţia, VIII, f. 200). ⧫ Dacă îşi strică ursul bârlogul său, în această zi, însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Ursul în această zi iese din peştera sa afară şi joacă jur-împrejur şi, dacă este soare şi-şi vede umbra, atunci se bagă în bârlog şi nu iese, ci mai doarme încă şase săptămâni, căci chiar atât mai ţine iarna; iar dacă nu-şi vede umbra, atunci rămâne afară şi iarna se întrerupe (Marian, 1994, I, p. 182). ⧫ Ursul, de Stretenie, dacă găseşte punte pe pârău, o strică; da de nu găseşte, pune punte (NiculiţăVoronca, II, p. 259). ⧫ E sărbătoarea boilor; atunci dau fânul la vite cu braţul, nu cu furca (Niculiţă-Voronca, II, p. 258). ⧫ De Stretenie, unde calcă boul izvorăşte apă, pentru că Maica Domnului e izvoditoare de apă (Niculiţă-Voronca, II, p. 258). ⧫ Din ziua de Stretenie vulpile se tem să meargă pe gheaţă (“Ion Creangă”, an XII, nr. 11-12, 1919, p. 108). ⧫ Strătenia e zi rea, cu ceasuri rele. Cine se nalte sau face nuntă în această zi nu-I merge bine (Speranţia, II, f. 62). ⧫ Stretenia e sărbătoarea babelor, când toate se adună la un loc şi vorbesc câte ceva (Speranţia, VI, f. 122). ⧫ Din această zi paserile încep să-şi facă cuibul şi copiii a mânca mai mult (Speranţia, VIII, f. 302 v).

Obiceiuri: Târcolitul viilor – ocol ritual al viţei de vie, străvechi obicei de început de an nou viticol. Capul famiilor merge la vie în dimineaţa acestei zile cu bundăretele (un fel de caltaboş) şi ploscă sau sticla de vin în traistă. Acolo dă ocol, o dată sau de trei ori viei şi se opreşte la colţurile plantaţiei, unde oficiază următorul cult: taie câte o bucată din bundărete şi o pune pe pământ, lângă butucul de vie, retează o coardă de viţă, unge tăietura cu funingine adunată de pe vatra focului şi amestecată cu untură, picură vin peste butucul de viţă, mănâncă o bucată de bundărete şi bea o gură de vin. În final se pronunţă o formulă magică, sub formă de monolog sau dialog: “Doamne, să-mi faci strugurii cât bundăretele!”; “Cum este bundăretele de mare aşa să se facă strugurii de mari!”; „- Bună dimineaţa, vie!”/ „Mulţumesc, Ilie!”/ „- Faci vin sau tai?”, simultan cu gestica rituală. Coardele tăiate se pun în cruciş pe piept, se fac cununi aşezate peste căciuli, se aduc acasă unde se plantează, devenind „Norocul viţei”. Proprietarii se cinstesc din belşug şi se întorc acasă cu chiote şi veselie (Ghinoiu, 1997, p. 200). ♦ Stretenia e praznic, adică oamenii fac masă şi dau de pomană (Speranţia, I, f. 149).
Despre muncile câmpului: Până la ziua ursului este bun de semănat grâul (Mangiuca, 1882, p. 11).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Se ţine pentru ajutorul Sfintei Fecioare Maria (Speranţia, I, f. 61). ♦ Stretenia se serbează pentru că, fiind femeie, îi iute tare, şi o rugăm să fie mai moale (Speranţia, VII, f. 160). ♦ Femeile lehuze fac moliftă de patruzeci de zile, ducând copilul de-l închină la biserică (Speranţia, VIII, f. 101 v). ♦ Se sfinţeşte agheasmă, care este bună pentru vindecarea boalelor vitelor şi este bine pentru câmp (Speranţia, VI, f. 190). ♦ Se cinsteşte numai că dezgheaţă pământul, dând voie oamenilor la arat şi semănat (Speranţia, VIII, f. 38 v). ♦ Stratenia pentru sporul casei (Speranţia, VIII, f. 195 v).
Apărător de rele şi durere: Stretenia se ţine fiind rea de lupi, căci ei în acea zi se împerechează (Speranţia, III, 110 v). ♦ Mărtinii de Iarnă, trei la număr, cad totdeauna patruzeci de zile după Crăciun, astfel încât cel de mijloc, numit şi „Mărtinul Mare”, cade totdeauna pre „întâmpinarea Domnului”. Mărtinii se serbează cu nelucrare contra lupilor. Patruzeci de zile înainte de Crăciun încă se serbează trei Mărtini (Mangiuca, 1882, p. 11). ♦ Cine lucrează în această sărbătoare cade în boale şi i se strâmbă gura (Speranţia, I, f. 250 v). ♦ Stratenia se ţine pentru pocituri, pentru a nu li se strâmba mâinile şi picioarele (Speranţia, I, ff. 218 v, 233 v). ♦ Se zice că cine n-a ţinut l-a întâmpinat diavolul şi a zăcut mult timp (Speranţia, II, f. 126). ♦ Stretenia se ţine pentru sănătatea copiilor (Speranţia, VI, f. 169 v). ♦ Stretenia se ţine pentru a feri oamenii de ars, de înec (Speranţia, VI, f. 153 v). ♦ Se ţine ca să ferească câmpul lăcuste (Speranţia, I, f. 112 v). ♦ Nu se taie cu foarfecul, din cauza gândacilor Speranţia, VII, f. 290 v). ♦ De Stretenie să nu se măture casa, ca să nu streche vitele peste vară (Densusianu, p. 195). ♦ Stretenia se ţine pentru ca păsările să fie sănătoase. Cine n-a ţinut această sărbătoare, a fost boală în păsări de curte (Speranţia, , f. 54 v). ♦ Nu se lucrează, că e rea de stupi (Speranţia, VIII, f. 259 v). ♦ E rău de pagubă în casă (Speranţia, I, f. 369). ♦ Stratenia e rea de opărit (Speranţia, VII, f. 28 v). ♦ Stretenia gheţii – cine lucrează, îngheaţă (Speranţia, I, f. 436).
Oracular: Dacă boul bea apă în acea zi din urma lui, este un semn că trece iarna (Speranţia, VIII, f. 305 v). ♦ Dacă bea boul apă în urma lui, va fi unul mănos (Niculiţă-Voronca, II, p. 258). ♦ Dacă bea un bou apa ce curge din straşină, anul va fi cu mană pentru albine şi oi (Speranţia, VIII, f. 286).
Despre vreme: Dacă trece Stretenia peste apă şi apa e dezgheţată, atunci se mânie şi-şi face pod peste dânsa ca să treacă, adică dă un viscol şi ger aşa de mare că îngheaţă toate apele. Iar dacă trece Stretenia şi pe apă se află gheaţă, atunci e semn că are să fie cald (Marian, 1994, I, p. 182). ♦ Dacă Stretenia găseşte pământul fără zăpadă şi gheaţă, apoi numaidecât a doua zi trebuie să ningă şi să fie ger, dacă însă este zăpadă, apoi atunci de la Stretenie înainte începe timpul primăvăratic şi al căldurii (Speranţia, I, f. 214). ♦ În această zi se întâmpină iarna cu vara şi se iau la luptă. Vara zice că de-amu iarna să se ducă, că vine ea, dar iarna nu se dă şi se luptă (Niculiţă-Voronca, II, p. 258). ♦ Atunci, când soarele se urcă tot mai sus şi noaptea e tot mai mică, începe a se călători iarna. Dacă în această zi este cald şi moloşag, atunci va fi vara călduroasă şi îmbelşugată; iar dacă în această zi e frig, ger sau viscol, atunci vara viitoare va fi friguroasă şi neroditoare. Dacă-i senin şi frumos în această zi se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada (Speranţia, I, f. 237).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român