Cuviosul Părintele nostru Luca (6 noiembrie)

Fericitul părintele nostru Luca s-a născut în cetatea Tavromeniei din eparhia Siciliei. Şi fiind încă tînăr ca de optsprezece ani, avea mintea înţeleaptă şi se ducea mereu la casa lui Dumnezeu, făcându-se ascultător şi următor al dumezeieştilor cuvinte. Iar când părinţii lui s-au sfătuit să-l însoţească cu femeie, el, sculându-se noaptea şi ducându-se într-un loc neumblat, s-a sălăşluit cu fiarele. Apoi, petrecând nemâncat patruzeci de zile, s-a învrednicit dumnezeieştii şi îngereştii vederi şi descoperiri. Deci ducându-se la mănăstire, s-a îmbrăcat în schima îngerească. Acolo, supunându-se la aspră petrecere – căci gusta la trei- patru zile pâine şi apă şi nicidecum nu se odihnea -, a petrecut optsprezece luni. De aici plecând, a mers cu un monah în muntele Etna, hrănindu-se cu ierburile ce se aflau acolo. El dormea puţin, avea numai o haină şi umbla desculţ.
Apoi şi-a pus hotar şi rânduială cu dinadinsul să nu iasă din chilie până când nu va sfârşi toată Psaltirea de citit. După aceea săvârşea rânduiala ceasului al treilea, iar în restul zilei se apuca de lucru până ce sosea vremea ceasului al şaselea; şi, după ceasul al şaselea, se îngrijea de puţină mâncare şi de cealaltă pravilă. Astfel petrecând, s-a învrednicit de mare dar de la Dumnezeu şi de dezlegarea cuvintelor celor greu de înţeles încît oricine îl auzea, zicea, mirându-se: „De unde ştie acesta carte, nefiind învăţat?” Şi după aceasta, prin descoperire, s-a dus la un oarecare loc şi adunând doisprezee monahi se îngrijea de mântuire.
Pentru aceeaşi pricină, s-a dus şi la Bizanţ şi cercetînd casele monahilor, sfătuindu-se cu părinţii, s-a dus până la Corint. Acolo, într-un sat oarecare, locuind nu mai mult decât şapte luni, a adormit în pace.

Viețile Sfinților, noiembrie