Postul creștin – act de iubire pentru Dumnezeu

„Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă linişte şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte.”- (Sfântul Isaac Sirul)
În aceste vremuri, în care parcă libertatea ne este cea mai mare constrângere, prin reaua-i întrebuințare, Domnul nostru Iisus Hristos și Biserica Sa ne îndeamnă cuminte la un moment de veghe duhovnicească, în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului. Postul Adormirii Maicii Domnului (Postul Sfintei Marii) este un post cu dată fixă, începe în fiecare an pe 1 august și se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).
În popor este cunoscut și sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Sântamariei. Este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari praznice din luna august: Schimbarea la Față (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început, durata Postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.
Există rânduiala ca împreună cu slujba Vecerniei să se oficieze în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului și cele două Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul sărbătorii, Prohodul Maicii Domnului.
Modul în care trebuie să postim ne-a fost descoperit de Însuși Domnul Hristos, care a spus mulțimilor în Predica de pe munte : „Când postiți, nu fiți ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatăl tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplătii ție.” (Matei VI,16-18)
Așa după cum se înțelege, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă la discreție și aceasta deoarece a posti înseamnă a te smeri.
Apoi nimeni nu ține post pentru sine, ci pentru Hristos și pentru a se apropia de Hristos, iar această jertfă are un caracter personal.
Postul creștin nu este obligatoriu, în sensul unei obligații exterioare venite din partea unei autorități străine nouă și care ni se impune, ci el este necesar, deoarece prin post omul încearcă să se aproprie de Domnul. Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să postim pentru a ne exersa voința, pentru a renunța la patimile și la poftele noastre ce ne țin departe de El.
Astfel spus, fiecare creștin este liber să postească sau nu, alegerea îi aparține! Ceea ce trebuie să știm este faptul că postind, urmăm îndemnului Mântuitorului Hristos și al sfinților Săi Apostoli, care au văzut în post un mod de înduhovnicire, de apropiere tainică a omului credincios față de Domnul.
Dacă înțelegem aceste aspecte și postim, atunci trebuie să fim conștienți că post nu înseamnă doar abținere de la mâncare de dulce și băutură, ci și mai multă rugăciune și o mai deasă cercetare a Bisericii prin participarea la sfintele slujbe rânduite. Zidire sufletească înseamnă și renunțarea la patimi, precum și încercarea împlinirii binelui în fiecare zi, dar toate acestea la limita maximă a putinței noastre. Fără împlinirea
acestor condiții, care țin de esență, postul poate deveni, fără să exagerăm, un simplu regim alimentar și prin aceasta să-și modifice întru totul rostul și semnificațiile.
Postul este, așadar un mijloc de apropriere al omului față de Hristos Domnul și în același timp, un efort de îmbunătățire sufletească care implică hotărâre și jertfă. „Credința creștină este cu cruce”, așa cum frumos spunea părintele Teofil Părăian, iar asta înseamnă să împlinim îndemnul Mântuitorului care a spus: „Cel care vrea să vină după mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze mie!”
Să petrecem, așadar, călătoria Postului Adormirii Maicii Domnului cu grijă, dragoste și, mai ales, cu multe, foarte multe roade duhovnicești!
Post ușor și binecuvântat!
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
Sărbătoarea cunoscută drept Adormirea Maicii Domnului face ca tradițiile religioase și folclorice să se împletească și să lase loc unui lung șir de rânduieli străvechi. 15 august e zi de praznic, când se dă de pomană pentru morţi. Dar tot în aceeași zi este Ziua Marinei, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor.
Data de 15 august este una încărcată de simboluri, e o zi în care creştinătatea prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului. Este vorba despre momentul în care Sfânta Fecioară Maria a trecut la cele veşnice. Scrierile bisericești spun că ea ar fi fost luată de apostolul Ioan, la Ierusalim, pentru a fi îngrijită cum se cuvine. S-a stins în casa lui şi a fost înhumată în peştera din Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, alături de părinţi şi de logodnicul Iosif. Se spune că în ziua Adormirii, îngerii şi sfinţii au umplut împrejurimile de lumină. De la funeralii ar fi lipsit Apostolul Toma. Iar când acesta a revenit, după 3 zile, s-a dus la mormânt și l-a găsit gol. Și se crede că Fiul Ei a ridicat-o la cer, de-a dreapta Lui, ca Împărăteasă. Cine se roagă, ținând post negru, la Sfânta Fecioară, scapă de necazuri grele, de boli, de pagube și capătă în schimb alinare și împlinire. În această zi, se oficiază slujbe importante și se organizează hramuri. Cel mai cunoscut pelerinaj de la noi este la Mănăstirea Nicula, unde se află una dintre cele mai populare Icoane făcătoare de minuni.

Diac. Dimitriu Sîrghie Daniel-„Parohia Înălțarea Domnului”-Pașcani