Educaţia de azi pentru lumea de mâine

Scopul educaţiei creştine este de a forma creştini. Nimic din ceea ce nu este creştinesc nu va putea vreodată să fie introdus cu succes în educaţia unui creştin, la fel cum nimic din ceea ce nu este creştinesc nu poate fi cu succes introdus în oricare altă fază a vieţii creştinului.
Prima școală românească, după cum bine știm, a fost în biserică. Acum, din motive mai puțin cunoscute sau înțelese de mulți dintre noi, școala scoate învățăturile bisericii din ea. Fiecare om poartă în sufletul său o credință, care îl modelează pe parcursul vieții. Cu cât credința este mai mare, mai puternică și mai sinceră, cu atât omul este definit mai frumos.
Cu toții suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnzeu, toți suntem minuni ale divinității, nașterea fiecăruia este rodul Tatălui. Pe lângă familie, copilul mai are ca sprijin cadrele didactice, care au rolul de a-l învăța și de a-i oferi un sens, un drum în viață. Educația creștină în școală, sau ora de religie, este menită să educe elevul într-un sens responsabil și să mențină relația acestuia cu Dumnezeu.
Educaţia este unul dintre fenomenele care au apărut o dată cu societatea umană, suferind pe parcursul evoluţiei sale, modificări esenţiale. „Omul nu poate deveni om decât prin educaţie”, spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ţine de umanitate: limbaj, raţiune, sentimente, arta, morala se realizează numai prin educaţie.
Rațiunea și sentimentele sunt desăvârșite prin credință. Valul schimbărilor şi al noutăţilor care asaltează viaţa umanităţii şi a fiecărei colectivităţi umane a dus la extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieţi. Prezentul nu este un succes și nici un mod de existență morală, în care să descoperim creștinismul autentic. Tinerii nu sunt direcționați către un sens etic. Aceștia caută modalități diferite de viață, unele numite într-un mod fals progres și modernitate, care nu le aduc certitudinea că se află pe o cale dreptă, mai degrabă le este ruinată stabilitatea spirituală.
Așadar, „Viitorul unei naţiuni este hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte tineretul“, afirma, încă din secolul al XVII-lea, marele umanist olandez Erasmus, deoarece prin calitatea educaţională, Şcoala şi Biserica reprezintă locurile de păstrare şi transmitere a valorilor identitare.

Cîtea Elena, Cl. a XI a, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”-Pașcani