Fecioria biruieşte lumea, potoleşte poftele cele trupeşti şi nu se împărtăşeşte cu strămoaşa Eva, pentru ca aceleia i s-a zis de Dumnezeu: Intru dureri vei naşte fii şi vei fi sub stăpânirea bărbatului. Iar fecioria este liberă de aceasta robie, pentru că nu se vestejeşte de mulţimea anilor, ci totdeauna înfloreşte şi împodobeşte viaţa acelora ce-şi păzesc fecioria. Cu aceasta unindu-se mireasa lui Hristos, a intrat în cămara cerească a Mirelui sau. Cu aceasta preacinstită şi dumnezeiasca dăruire şi cu fecioria cea neîntinata împodobindu-se, fericită Arhelaia s-a făcut mireasa a lui Hristos şi s-a arătat biruitoare a lumii.
Ea vieţuia la un loc oarecare osebit, aproape de Roma, într-o mănăstire mică şi neştiuta, pentru a fi păzită, pe cât se putea, întru cumplitele vremi ale închinării de idoli. şi pornindu-se în Roma prigoana mare împotriva creştinilor de către păgânul împărat Diocle-tian, Sfânta Fecioară Arhelaia, cu două surori ale sale întru Hristos şi împreună pustnice, Tecla şi Susana, temându-se de frica muncitorului, au lăsat Roma şi au fugit în Campania, îmbrăcându-se cu haine bărbăteşti, pentru ca astfel să nu fie cunoscute ca sunt fecioare.
Aşezându-se acolo, nu departe de cetatea ce se numea Nola, la un loc smerit şi pustiu, se îndeletniceau ziua şi noaptea cu rugăciunile lor cele cu dinadinsul către Dumnezeu şi cu alte lucruri plăcute Lui, tămăduind neputintele bolnavilor, căci luaseră de la Dumnezeu darul tămăduirii cu minune, pentru curăţia şi sfinţenia vieţii lor. şi erau feţele lor smerite, blânde şi luminate, ca cele ce se bucurau cu inimile întru Domnul Dumnezeul lor şi cu însă şi înfăţişarea lor îşi arătau întreaga lor înţelepciune şi sfinţenie. Hainele pe dânsele erau rupte şi aspre, fiind făcute din păr, şi toată asemănarea lor era sărăcăcioasă şi pustniceasca. Perii capetelor lor erau tunşi ca şi la bărbaţi, şi mulţi le socoteau pe ele că sunt bărbaţi, nu femei.
Deci se adunau la dânsele oameni de primprejur, unii pentru tămăduiri, iar alţii pentru povăţuiri, pentru ca ele aveau, pe lângă darul tămăduirii, şi cuvântul învăţăturii celei de Dumnezeu insuflate, şi nu numai trupurile oamenilor le tămăduiau, ci şi sufletele, şi pe mulţi păgâni i-au adus de la păgânătatea închinării la idoli la credinţa în Hristos, străbătând slava despre dânsele prin toată ţara aceea.
Astfel a ajuns vestea despre ele şi până la ighemonul Campaniei, cu numele Leontie, pentru ca ostaşii lui erau puşi în multe locuri ca să pândească pe creştini, şi înştiinţându-se ei de sfintele fecioare, au spus ighemonului. Iar el le-a poruncit să le prindă şi să le aducă la dânsul în cetatea Salernei – căci acolo şedeau atunci judecătorii şi munceau pe creştini. Deci sfintele fecioare au fost prinse şi aduse spre cercetare la Salerna, înaintea ighemonului. Iar ele au înţeles ca Mirele lor Cel fără de moarte şi nestricăcios, Domnul nostru Iisus Hristos, le cheamă la cunună mucenicească, că nu numai cu fecioria, ci şi cu sângele mucenicesc, ca şi cu o porfiră împărăteasca fiind împodobite, să le ia pe dânsele în cămară Să cea cerească. Deci s-au umplut de mare nădejde şi îndrăzneala şi stăteau fără de temere înaintea muncitorului, mărturisind cu glas liber tot adevărul despre dânsele, spunând cine şi de unde sunt. Şi nu-şi ascundeau credinţa şi viaţa lor, că sunt creştine şi fecioare logodite lui Hristos, făgăduite să-şi păzească curăţia lor neîntinata pentru Dânsul până la sfârşitul lor.
Iar ighemonul Leontie, căutând spre dânsele, a văzut pe fericită fecioara Arhelaia mai bătrâna cu anii, mai îndrăzneaţă la vorbă şi cu faţa ei având deosebita cinste; deci s-a întors către dânsa şi i-a zis: „Ascultă, Arhelaia, pentru ce chemi la tine mulţi oameni, buni şi răi, şi îi înveţi să se închine lui Iisus Nazarineanul, care n-a putut nici pe Sine să Se izbăvească când era muncit, şi care nici acum nu poate să-i ajute cuiva?
Pentru ce îndrăzneşti a face doctorii cu cuvinte vrăjitoreşti şi înşeli poporul, şi te arăţi a fi bărbat, îmbrăcându-te bărbăteşte, tu care eşti femeie spurcată şi vrăjitoare vătămătoare? După cum mi se pare, tu însă ţi ai învăţat şi pe aceste două fecioare la aceste farmece; aşa că, de nu te voi pierde pe tine, apoi mulţi bărbaţi şi femei vei atrage la înşelăciunea ta”.
Sfânta fecioară a răspuns: „Eu, cu puterea lui Hristos, calc peste puterea şi lucrările diavolului, şi învăţ pe oamenii cei cu înţelegere şi cinstiţi, să cunoască pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele. în numele Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, tuturor bolnavilor se da sănătate prin mine, roaba Lui. şi nu mă prefac că sunt parte bărbătească, mărturisindu-mă acum îndată că sunt fecioară şi roaba a lui Hristos; iar acestea două îmi sunt surori întru Domnul, crescând cu mine în credinţa lui Hristos încă din tinereţile lor”. Ighemonul a zis: „Tot cel ce nu se supune poruncii împărăteşti este vrednic de moarte cumplită”. Sfânta a răspuns: „Noi avem Împărat pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care am lăsat lumea şi toate cele din ea; poruncii Aceluia ne supunem şi de la El aşteptam mila, pentru ca El stăpâneşte cerul şi pământul şi toate celelalte din lume”.
Zis-a ighemonul: „Zeii noştri pe toate le ţin şi le stăpânesc, iar numirile lor sunt acestea: Cron, Trismegist, Ermie, Afrodita, Ira, Aţină; iar mai mare decât toţi este Die. Acestea sunt puterile lui Dumnezeu care ţin şi îndreaptă lumea”. Răspuns-a fecioara: „Zeii tăi sunt orbi şi cei orbi li se închina lor şi cred în ei”.
Ighemonul a zis: „Dumnezeul vostru este unul şi nu este puternic să se apere singur, căci a fost răstignit pe cruce, adăpat cu oţet, încununat cu spini şi împuns cu suliţa”. Sfânta a răspuns: „Toate acestea le-a răbdat Dumnezeul nostru pentru mântuirea noastră, ca toţi cei ce cred în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică; iar zeii tăi nu văd, nu aud, nu vorbesc şi nu pot să-şi ajute nici lor şi nici altora”.
Deci ighemonul, mâniindu-se, a dat-o unor lei flămânzi, ca s-o mănânce, aşteptând ca îndată să fie sfâşiată de ei. Iar fiarele s-au îmblânzit ca nişte mieluşei şi se tăvăleau la picioarele sfintei. Iar ea se ruga lui Dumnezeu şi zicea: „Doamne Dumnezeule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Cel ce ai păzit până acum trupul meu curat de toată întinăciunea şi precum ai îmblânzit fiarele şi mi-ai dat să biruiesc pe ighemonul cel mai cumplit decât fiarele, aşa întotdeauna să-mi fii mie, roabei Tale, ajutor nedepartat”. Ighemonul, văzând-o că petrece nevătămata de fiare, s-a umplut de mai multă mânie şi a poruncit ostaşilor să ucidă fiarele, iar pe sfânta muceniţă s-o lege împreună cu surorile ei şi să le arunce în temniţă.
Dar în temniţa li s-a arătat îngerul Domnului, strălucindu-le,cu negrăita lumină şi zicându-le: „Nu va temeţi, fecioarele lui Hristos, căci rugăciunile voastre s-au suit înaintea lui Dumnezeu şi acum vi s-au gătit cununile la cer!” Acea lumină neobişnuita ce a strălucit temniţa au văzut-o şi străjerii, care, umplându-se de frica şi de spaimă, au strigat: „Cu adevărat, Unul este adevăratul Dumnezeu, pe care aceste fecioare îl propovăduiesc!”
Iar a doua zi, a zis ighemonul către slujitori: „Să-mi aduceţi pe fermecătoarea aceea, care ieri m-a ocărât pe mine şi pe zeii mei cu batjocură”. şi îndată Sfânta Muceniţă Arhelaia a fost pusă înaintea judecăţii aceluia şi a zis către el: „O, muncitorule, nu eu, ci lucrurile tale cele rele îţi aduc hula şi necinste, şi încă şi focul cel nestins ţi-1 pregătesc ţie, ca să arzi într-însul, muncindu-te cu zeii tăi în veci. Iar de vei voi să te scapi de veşnicele munci, asculta cuvintele mele cele de folos şi primeşte sfatul meu cel sănătos: Crede în Dumnezeu Tatăl, Cel ce te-a zidit pe tine; şi întru Iisus Hristos, Unul născut Fiul Lui; şi întru Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede. Acesta este Dumnezeu, Unul în Treime, slăvit şi sus şi jos!”
Iar ighemonul, socotind cuvintele acestea de râs şi de nebunie, a răspuns împotriva lor, zicând: „De vei voi tu să crezi mie şi zeilor mei, te voi dărui cu bogăţii şi daruri şi vei primi loc înalt între femeile cele luminate ale Romei; iar de nu vei asculta de mine, te voi da spre batjocura desfrânaţilor celor fără de ruşine şi după aceea, muncindu-te cu amar, te voi rândui la moarte cumplită; iar trupul tău îl voi arunca să-l mănânce câinii, fiarele şi păsările”. Sfânta a răspuns: „Eu am ajutor pe Domnul meu Iisus Hristos, Care, precum este păzitor al sufletului meu, aşa şi al trupului, şi mă va feri pe mine de întinăciunea cu care tu te gândeşti să mă necinsteşti, precum şi pe cele ce au pătimit mai înainte de mine le-a ferit neîntinate de cei necredincioşi. Iar de moarte nu am grijă, pentru că aştept să dobândesc viaţa cea veşnică de la Domnul meu, Care mă va număra pe mine cu îngerii Săi cei sfinţi, în bucuria cea nesfârşită”.
Atunci ighemonul a poruncit să dezbrace pe sfânta şi să-i strujească cinstitul ei trup cel fecioresc cu piepteni de fier şi să o bâtă aspru, iar rănile ei să le stropească cu untdelemn fierbinte şi cu smoală pregătită pentru aceea. Astfel au strujit trupul ei cel sfânt şi l-au ars până la oase, încât toţi cei ce veniseră a acea privelişte şi priveau la acea pătimire a sfintei muceniţe, se minunau foarte, cum fecioară, care era de firea cea neputincioasă, putea suferi atât de cumplite munci şi să fie vie! Atunci Sfânta Arhelaia, ridicându-şi ochii în sus şi înălţându-şi mâinile în chipul crucii, a zis: „Stăpâne, priveşte din cer, de la scaunul cel sfânt al Tău, spre roaba Ta cea credincioasă, stinge focul cel arzător cu roua darului Tău, şi fă uşurare din dureri trupului meu întru rănile cele făcute mie de acest muncitor”.
Abia a grăit aceste cuvinte şi îndată a răsărit pe capul ei o lumină minunata şi un glas s-a auzit zicând: „Nu te teme, sunt cu tine”. şi văzând muncitorul pe sfânta petrecând nevătămată, se mânia şi scrâşnea cu dinţii. Deci era acolo o piatră foarte mare, care abia putea fi mişcată de mulţi oameni. Atunci muncitorul a poruncit ca să o ridice şi să pună sub ea pe muceniţa, ca să fie zdrobită de greutatea fără de măsură a pietrei. şi după ce slujitorii au făcut aceea, deodată îngerul Domnului, care stătea nevăzut lângă fecioară, a prăvălit acea piatră în altă parte şi piatra a ucis pe slujitorii muncitorului; iar sfânta s-a aflat vie, lăudând
pe Dumnezeu şi cântând: „Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Care mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine!”
Iar poporul văzând acea minune, a strigat: „Adevărat este Dumnezeul creştinilor, cel propovăduit de muceniţa”. Ighemonul a zis către ai săi: „Ce să facem acestei fermecătoare? Iată, biruieşte toate muncile; luaţi-o şi duceţi-o afară din cetate, asemenea luaţi şi pe cele două fecioare ce-i urmează ei şi pe toate trei să le ucideţi cu sabia”. Deci ostaşii, luând pe sfintele muceniţe, care aveau mâinile legate înapoi, le-au scos afară din cetate.
Şi ajungând la locul cel de ucidere, pe când ostaşii voiau să le taie, au văzut arătare îngereasca şi s-au spăimântat; căci sfinţii îngeri, care priveau la pătimirea sfintelor muceniţe, s-au apropiat să ia cu slava
sufletele lor cele muceniceşti. şi văzând ostaşii venirea de faţă a acelor îngeri, s-au temut şi stăteau tremurând, ca şi cum ar fi uitat de sine. Iar Sfânta Arhelaia, săvârşind rugăciunea sa, a zis către ostaşi: „Îndepliniţi porunca voastră!” Iar ostaşii au răspuns: „Nu îndrăznim, stăpâna, de vreme ce ne-a cuprins o mare frică!” Atunci toate sfintele fecioare împreună le-au zis: „De nu faceţi cele poruncite vouă, nu veţi avea parte cu noi”. Iar ostaşii, auzind acestea, şi-au tras săbiile şi le-au tăiat capetele lor.
Astfel cele trei sfinte cuvioase muceniţe, curatele fecioare Arhelaia, Tecla şi Susana, săvârşind nevoinţele lor, au intrat în cămara cea cerească şi au stat cu îngerii, înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
Dumnezeu Cel în Treime închinat, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
Vieţile Sfinţilor, iunie




