Icoane ale sufletului românesc

”Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”- cartea identităţii româneşti în Europa

O carte-icoană, în care un voievod sfânt zugrăveşte sufletul românesc aşa cum l-a rostuit Dumnezeu în iconomia lumii. Aici Dumnezeu Cel Veşnic Viu este totul în toate, centrul vieţii sociale, politice, militare şi morale a cetăţii. Aici numai cel nebun poate zice in inima sa: „Nu este Dumnezeu!”.
Fiul meu, au venit mulţi domni şi au fost unşi ai lui Dumnezeu, dar cei ce au proslăvit pe Dumnezeu, aceia au fost proslăviţi de Domnul Dumnezeu şi aici, şi în Împaraţia cerurilor.
Aşa te sfătuiesc, să nu stai împreună cu oameni fricoşi, ca nu cumva să pierzi cinstea mea şi a străbunilor tăi. Că de moarte nimeni nu te poate izbăvi, numai singur Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este mult milostiv şi cu mila Lui te va umbri pe tine şi capul tău, iar duşmanii tăi vor fi biruiţi.
Şi împarţi tuturor milostenie, ca să fii şi tu miluit de faţa Dumnezeului nostru. Că mai bine este să dai, decât să iei şi decât să aduni avuţii şi comori. Pentru cel cel ce are avuţie multă şi nădăjduieşte la avere, acela nu se numeşte creştin, ci se numeşte al doilea idolatru. Pentru că niciodată nu-i este gândul la Dumnezeu, ci toată puterea şi nădejdea lui este la avuţie.
Şi tu, dacă esti vrednic, rânduieşte-ţi turma ca să nu fie unii graşi, iar alţii să moară de foame, ci să măsori tuturor la fel, fiecăruia după lucrul său; şi fiecăruia după cum îi este slujba, aşa să-i fie şi dulceaţa.
Nimeni nu şi-ar împodobi casa atârnând perdele din fir de aur, iar el, gol în zdrenţe, să şadă sfios. Dar tu acum aşa faci, căci locuinţa sufletului tău, adică trupul, îl împodobeşti cu mulţime de perdele frumoase, iar pe suflet îl laşi să şadă în zdrenţe. Oare nu ştii că se cuvine împăratului să se împodobească mai mult decât cetatea? De aceea cetatea se împodobeşte cu perdele de in, iar împăratul cu porfiră şi coroană. Aşa, şi tu, îmbracă-ţi trupul în veşmânt mult mai slab, iar mintea îmbrac-o în porfiră şi pune-i cunună.
Pe sol să-l aşezi la masă cu dregătorii tăi şi să-l cinsteşti bine, cum i se cuvine după obicei şi să nu-l sileşti la băutură fără măsură, ci să vadă şi el înţelepciune străină. Dacă-ţi vorbeşte el cu mânie, tu vorbeşte-i cu blândeţe, dacă-ţi vorbeşte el cu duşmănie, tu să-i vorbeşti cu pace şi să-i spui: Prietene, iată ce cuvinte mi-ai adus de la domnul tău şi iată ce-ţi spun eu. Însă străduieşte-te ca vorba ta să fie plină de înţelepciune şi să-l împungă la inimă, pe el şi pe domnul lui.
Să nu iubeşti vremile de război şi să nu sari la fapte de trufie.
Iar Domnul nostru, Stăpânul Iisus Hristos, să-ţi fie în această viaţă cu bunăvoinţă, iar în veacul celălalt să te învrednicească să fii cu domnii binecinstitori.
Coborârea de pe Cruce a Mântuitorului- icoana neamului românesc
Icoana a fost pictată la cererea Doamnei Despina, soţia lui Neagoe Basarab, devenită, după moartea voievodului, monahia Platonida. Doamna Despina e înfăţişată închinând pe fiul ei Theodosie – mort de tânăr, după doar câţiva ani de domnie – Maicii Domnului, care ţine şi ea în braţe, cu durere, pe Fiul ei Cel Răstignit. În minunata icoană a Coborârii de pe Cruce a Mântuitorului, pictată de zugravul Dobromir acum 500 de ani, doamna Despina şi fiul ei cel mort Theodosie închipuie neamul românesc cu eroii şi martirii săi, pe care ţara noastră îi închină lui Dumnezeu. Iar Maica Domnului nu ţine în braţe doar pe Mântuitorul Răstignit, ci ţine în braţe lumea întreagă, cu suferinţele şi durerile ei.

(Părintele Iustin Pârvu)

Fericiti cei prigoniţi – martiri ai temniţelor româneşti-/ ed. îngrijită de Matei Marin