Închisorile,  1941- 1964, Aiud, Piteşti, Gherla, Târgu Ocna,  Jilava, Canal, Periprava, Baia Sprie, Cavnic, Bărăgan

Amintiri…
Îmi răsar vii în amintire oameni şi locuri prin care am trecut.
Estompat, în depărtări, războiul pierdut. Mai aproape de orele prezente, cuştile de beton şi fier de la Interne. Jilava, cu marile încercări. Aiudul şi Gherla, unde satana cerne sufletele prin sită mongolă. Canalul, pecetluit până la A Doua Venire cu miile de cruci ale celor răstigniţi şi minele de plumb de la Baia-Sprie, Cavnic şi Valea Nistrului.
Atâţia oameni care au fost şi au trecut dincolo, ducând cu ei durerile noastre!
Peste tot locul cazne şi încercări.
Dar noi trăim şi ducem în sufletele noastre mirul de pe frunţile celor ce au murit. Inimile lor bat în inimile noastre şi visurile noastre şi visurile lor de biruinţă sunt visurile noastre pentru ziua de mâine.
(Pr. Dimitrie Bejan, Oranki – Amintiri din captivitate)

Luminătorul
Vasile Voiculescu
Am fost ca nerodul din poveste
Ce căra soarele cu obrocul
În casa-i fără uşi, fără ferestre…
Şi-şi blestema întunericul şi nenorocul.
Aşa şi eu, ani de-a rândul
M-am canonit să car lumina cu gândul…
Atunci ai trimis Îngerul Tău să-mi arate
Izvorul Luminii adevărate:
El a luat în mâini securea durerii
Şi-a izbit năpraznic, fără milă, pereţii.
Au curs cărămizi şi moloz puzderii,
S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,
Au curs lacrimi multe şi suspine,
Dar prin spărtura făcută-n mine,
Ca printr-un ochi de geam în zidul greu
Soarele a năvălit înlăuntrul meu.
Şi cu ei odată,
Lumea toată…
Îngerul luminător a zburat aiurea,
Lăsându-şi înfiptă securea.
De-atunci însă, cocioaba sufletului meu e plină
De soare. De slavă şi de lumină.

Fericiţi cei prigoniţi – martiri ai temniţelor româneşti-/ ed. îngrijită de Matei Marin