Ernest Bernea

Om de mare subţirime intelectuală, caracter impecabil, cu o ţinută delicată şi sensibilă cum rar se poate întâlni: un prinţ al bunei cuviinţe. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Discipol al profesorilor Nae Ionescu, Nicolae Iorga şi Dimitrie Guşti, Ernest Bernea face studii strălucite la Paris şi Freiburg, specializându-se în sociologie, istoria religiilor şi filozofie. Se încadrează in curentul naţionalist-creştin al vremii, fapt pentru care va fi arestat în repetate rânduri, trecând prin lagărele de la Vaslui şi Târgu-Jiu, prin închisorile Aiud, Târgu-Ocna şi pe la Canal. Trece la Domnul în 1990, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Cei care au experimentat în viaţă tristeţea amară a unei singurătăţi în mijlocul oamenilor, cei care au fost loviţi şi îngenuncheaţi în inima lor secătuită, chin conştient din chin inconştient, rău din izvoarele răului, purtat cu orgoliu şi prostie, numai aceia care au răscumpărat totul prin suferinţă, pot şti ce înseamnă a fi aproape, a fi frate, pot birui închisorile omului şi culege aurul lumii, acela ascuns în jocul cerului şi al mării vieţii noastre spirituale.
Când fratele de destin, omul, se apropie de tine, cheamă-l şi, cu puterea dragostei, frânge întunericul crescut între voi în atâtea chipuri, cu gândul tău iradiant dezvăluie-i tainele şi respectă-i sâmburele de lumină pe care însuşi începutul a depus-o acolo unde nici nu bănuim. Toţi cei ce ne înconjoară, toţi cei pe lîngă care trecem sunt pentru noi tot atâtea prilejuri de a ne încerca plantarea bucuriei şi frumuseţii noastre înşine într-o lume de durere şi de moarte prematură.

Fericiţi cei prigoniţi – martiri ai temniţelor româneşti-/ ed. îngrijită de Matei Marin