Oamenii sunt asemeni culturii din care provin

Dacă vorbim despre cea franceză, atunci trebuie să vorbim despre rafinament în orice domeniu. Pentru a-i înţelege trebuie să le vizităm ţara, să le gustăm vinurile şi mâncarea, să petrecem timp alături de ei.
Înainte de plecarea mea în departamentul Var al Franţei (în cadrul proiectului Erasmus), Franţa însemna ţara şampaniei, a brânzeturilor, însemna o vastă colecţie de artă reunite în inegalabilul Luvru, însemna locul vorbitorilor de limbă franceză (pe care eu nu o stăpânesc destul de bine) şi mai înseamna crâmpeie de istorie neaprofundată încă (vorba bunicii: lasă că le citesc când voi fi la pensie…)
Sosirea în şcoala parteneră din Saint Raphael nu ne-a adus cea mai mare bucurie (păcat de aşa peisaje absolut impresionante).
Am fost întâmpinaţi cu oarecare răceală, cu superioritatea francezului (care numai rafinat nu ni s-a părut…). Am fost supărată să aflu că în viziunea lor suntem un neam de căruţaşi prost hrăniţi şi care nu ne putem ridica la nivelul civilizaţiei comunităţii europene (din care facem parte). Nici vorbă de unitate în diversitate.
Însă pe măsură ce zilele treceau, ne descopeream unii pe alţii.
Fiecare veneam cu valorile nostre, cu calităţile noastre, cu obiceiurile noastre de care nu ne ruşinam, ba dimpotrivă.
Noi am devenit, în ochii colegilor noştri francezi, cei mai inteligenţi, aplicaţi şi veseli copii de vârsta lor. Aceleaşi aprecieri le-am primit şi de la profesorii lor.
Şi drept dovadă că acestea nu au fost doar cuvinte de complezenţă, s-a făcut propunerea ca proiectul nostru, care trebuia să se închidă în urma acestei vizite, să continue. Să ne întâlnim cel puţin încă o dată în România şi încă o dată în Franţa, iar şcolile nostre să se înfrăţească. Să fie surori într-ale cunoaşterii şi prieteniei.
Ce au devenit ei în ochii noştri?
Au devenit acei rafinaţi intelectuali cu un comportament moderat, înzestraţi cu umor şi blândeţe. Personalitatea franceză o remarci pretutindeni: moda vestimentară nu are egal, gastronomia este un reper, arhitectura, mobilierul, sticlăria au strălucit cu adevarat şi o fac şi astăzi cu aceeaşi intensitate. Grădinile cochete completează stilul franţuzesc care pe scurt este un stil “chic”.

Ioana Mirăuțe