Adormirea Sf. Ana a fost interpretată, prin extensie, ca un semn evident al morţii, îndeosebi a celor care dormeau în această zi.
Adormirea Sfintei Ana. Sfânta Ana, care a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminţia lui Levi.
Sfânta Ana, după ce a născut pre Mântuitoarea a toată lumea, după ce a înţărcat-o şi după ce a dăruit-o bisericii ca pre un dar fără de prihană, lui Dumnezeu Atotţiitorul, vieţuind cealaltă vreme a vieţii sale în post, rugăciuni şi faceri de bine către cei lipsiţi, s-a dus în pace către Domnul (Vieţile sfinţilor, XI, pp. 1209, 1210).
Sf. diaconiţă Olimpiada. Rămânând fecioară văduvă, măcar că era cu anii desăvârşită, n-a voit să se mai logodească cu alt mire, ci a dorit ca să petreacă toate zilele vieţii sale în feciorie şi în întreaga înţelepciune. Ea petrecea în rugăciuni şi în postiri, omorându-şi trupul cu totul şi robindu-1 duhului (Vieţile sfinţilor, XI, pp. 1211, 1212).
Cuv. Eupraxia. Evpraxia începuse a se nevoi mai cu osârdie, slujind lui Dumnezeu mai presus de măsura sa. Când şi-a ales viaţa cea aspră era de doisprezece ani. La început mânca numai o dată pe zi, seara, apoi a început a posti până a doua zi, după aceea până a treia zi (Vieţile sfinţilor, XI, p. 1242).
Tradiţii: Sf. Ana e sora sfântului Ilie. În această zi nu se ţese. O femeie a intrat în război şi a ţesut şi a adormit pe pânză, de unde s-a sculat a doua zi (Speranţia, IV, f. 104 v).
Apărător de rele şi durere: Nu se lucrează, nu se doarme, căci nu te mai poţi deştepta (Muşlea-Bârlea, p. 409). ♦ Se serbează pentru a nu cădea în somnul cel lung (al morţii). E rea de adormit – cel care lucrează în această zi pot să cadă în somn şi să doarmă trei zile sau chiar o săptămână (Pamfile, 1997, p. 138). ♦ E rea de lupi (Speranţia, VI, f. 226).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




