Sfinţii 14.000 de prunci ucişi de Irod. Irod, văzând că s-a batjocorit de filosofi, s-a mâniat foarte. Dar asupra cui s-a mâniat? Pe de o parte asupra filosofilor cari l-au batjocorit, iar pe de alta asupra împăratului iudeilor, cel de curând născut. El trimiţând ostaşi înarmaţi ca spre război a ucis pre toţi pruncii ce erau în Vitleem şi întru toate hotarele lui, de la doi ani şi mai jos, după vremea care i se adeverise de la filosofi (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 1446, 1447). Citește mai mult
Sf. Ap. Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.
Soborul Maicii Domnului şi pomenirea sfântului şi dreptului Iosif logodnicul.
Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată, de Moş (Moş Ajun), stăpânul timpului, ipostazierea anului ce pleacă, dar şi deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care, de altfel, este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moş Ajun dispune de bogăţii specifice mediului agricol, cu care îi dăruieşte atât pe copii, acum cu funcţia de colindători, cât şi pe cei mari, prin intermediul practicilor simbolice ale Semănatului. Din celelalte note caracteristice sfârşitului de ciclu (de an) amintim: deschiderea cerurilor, practicile oraculare, acte din categoria magiei primei zile (în vederea obţinerii sporului, a norocului, a puterii de muncă necesare în anul ce vine, precum şi numeroase practici apotropaice, pentru a evita nenorociri sau boli). Citește mai mult
Sf. Mc. Anastasia, vindecătoarea de rane, Hrisogon şi Teodotia. Din copilăreasca sa vârstă, Anastasia a fost încredinţată de maică-sa spre învăţătura cărţii, unui bărbat prea slăvit întru înţelepciune şi cu viaţa cinstită, cu numele Hrisogon. Deci de la acest sfânt bărbat a învăţat Anastasia nu numai înţelegerea cărţii, ci şi a cunoaşte pe Acela care este Alfa şi Omega, începătorul a toată zidirea, cea văzută şi nevăzută, şi sfârşitul tuturor dorinţelor ale inimilor celor bine-credincioşi. Citește mai mult
Sf. Mc. Iuliana cea din Nicomidia. Fecioara, auzind propovăduirea Evangheliei pentru Hristos, a crezut în taină, pentru că, văzând cerul şi pământul, marea şi focul, căuta pre Cel ce le-a zidit, şi din zidiri se învaţă Ziditorul. Ea se nevoia în rugăciuni şi în cetirea dumnezeieştilor scripturi, învăţând legea Domnului ziua şi noaptea (Vieţile sfinţilor, IV, p. 1060). Citește mai mult
Biserica cu hramul “Sfinții Voievozi”, situata in partea sudica a Savinestilor, pe terasa a doua a raului Bistrita, s-a ridicat pe locul unei alte biserici construita din stejar pe la jumatatea veacului al 19-lea.