Arca poetului

Stau azi ca-ntr-o corabie pe mare,
Plutind printre valuri, pierdut,
Încercând totodată să cânt,
O doină pierdută de jale.
Sunt singur pe vas și mă legăn,
Cântând din flaut mereu,
Cu gândul departe, pe țărm,
Acolo unde-i locul meu.
Din prima secundă a vieții
Corabia a pornit către larg,
Rupându-mi legăturile toate,
Lipsindu-mă de tot ce mi-e drag.
Dar dup-o vreme mă-ntreb
Cine sunt eu de fapt,
De merg de zeci de ani pe mare?
Căci din ce văd eu azi, se pare
Că este loc pentr-o schimbare.
De s-ar putea nu m-aș opune,
Căci astăzi am zărit un țărm.
Aceasta-i singura dorință
Să mă întorc și să adorm.

Adrian Ghebosu