Recunoștință

Bunica mea cea blândă,
Cu glasul tău duios,
M-ai învățat pe mine
Să cresc armonios.
Să fiu civilizat,
Pe oameni să-i ajut,
Și foarte implicat
O mână să le-ntind.
Să îi compătimesc
Pe-acei sărmani și singuri
Și să nu trec nepăsător
Pe lângă al lor zbucium.
Frumos spuneai o dată
Că noi deasupr-avem
Un Cer și-un Soare care
Ne mângâie la fel.
Nu voi uita nicicând
A ta căldură, care
Ne-adună pe noi toți
La masa ta cea mare.
Bunica mea cea dragă
Tu pentru mine ești
Un sprijin de nădejde
Ce rar mai întâlnești.
Îți mulțumesc din suflet
Că poți și mă ajuți
Iar eu la rându-mi poate
N-o să te fac să uiți.

Bogdan Romedea